- Advertisement -spot_img
miercuri, 6 decembrie 2023
miercuri, 6 decembrie 2023
- Advertisement -spot_img

Participarea delegației Senatului României la reuniunea interparlamentară la nivel de comisii cu tema „Viitorul politicii de coeziune post 2027: oportunități, provocări și pași de urmat”

Cele mai citite

- Advertisement -

În 7 noiembrie a.c., a avut loc la Bruxelles, Belgia, reuniunea interparlamentară la nivel de comisii cu tema, „Viitorul politicii de coeziune post 2027: oportunități, provocări și pași de urmat”, organizată de Comisia pentru Dezvoltare Regională (REGI) din Parlamentul European.

Din partea Senatului României au participat senatorii Gabriela Crețu, membru al Comisiei pentru afaceri europene și Maricel Popa, membru al Comisiei pentru administrație publică.

Reuniunea a cuprins dezbateri privind viitoarea politică de coeziune după 2027. Reprezentanții parlamentelor naționale au fost invitați să participe la discuții privind oportunitățile, provocările și următorii pași care trebuie întreprinși în legătură cu politica de coeziune, care a devenit cea mai mare linie bugetară a Uniunii Europene. Întâlnirea a avut loc împreună cu reprezentanți ai Comisiei Europene, ai Consiliului Uniunii Europene și ai Comitetului Regiunilor.

Este de așteptat ca politica de coeziune să se schimbe fundamental în următorii ani. Cu toate acestea, există anumite principii cheie pe care majoritatea părților interesate intenționează să le păstreze, cum ar fi: guvernanța pe mai multe niveluri cu reprezentanții regiunilor; abordarea bazată pe loc, care recunoaște nevoile specifice de dezvoltare ale teritoriilor; și principiul parteneriatului, care urmărește să includă toate părțile interesate, relevante, în proiectarea și implementarea programelor. O provocare cheie este viitoarea relație a politicii cu Facilitatea de recuperare și reziliență (RRF), un instrument temporar care promovează redresarea pe termen scurt după pandemie. Fără îndoială, RRF are implicații puternice pentru arhitectura post-2027 a intervenției UE.

În cadrul dezbaterilor, senatorul Gabriela Crețu a subliniat faptul că beneficiile politicii de coeziune sunt cunoscute, dar în pofida eforturilor financiare și a numeroaselor proiecte realizate, societatea europeană nu este într-o formă mai bună decât înainte. Inegalitatea a crescut în interiorul statelor și între statele membre, iar din 2014, cel puțin, nu mai avem semne de convergență.

Demnitarul român a menționat că este nevoie de coerența politicilor europene. Lipsa progresului așteptat nu este un rezultat al politicilor de coeziune în ele însele. Acestea sunt binevenite, în general adecvate și bine implementate. Dar ele fac parte dintr-un sistem disfuncțional de politici, într-o realitate în schimbare.

Totodată, senatoarea Crețu și-a manifestat îngrijorarea asupra acumulării datoriilor și a deficitelor bugetare care afectează stabilitatea unor state europene. A subliniat inexistența unui dialog autentic și o mai bună diagnosticare a noilor realități, lipsa studiilor de impact oneste asupra celor mai recente decizii de la nivelul Uniunii și mai ales asupra efectele lor. A mai atras atenția că efectul campaniilor de comunicare despre unitate, fără a lua în calcul realitățile, alimentează euro-scepticismul.

Senatoarea a susținut că este bine să vorbim despre inovare și digitalizare, dar pentru această schimbare avem nevoie de forță de muncă calificată peste tot și trebuie diminuat exodul creierelor. Apoi, pentru a avea această forță de muncă avem nevoie de educație de înaltă calitate și de timp. Învățământul superior a fost o alegere a tinerilor atunci când acesta asigura mobilitatea socială pe verticală, nu precaritatea, iar statele puteau plăti pentru copiii mai săraci să studieze. Senatoarea Crețu a precizat că jumătate dintre români, cei cu veniturile cele mai mici, nu au atins încă nivelul venitului real din 1980.

„Felicitări organizatorilor pentru că au început la timp această reflecție despre viitorul nostru comun. Este necesar să se folosească experiența națională și să se promoveze o viziune clară despre viitor. Viziunea mea este de modă veche – o Uniune pașnică, umană, democratică și coezivă,  capabilă să-și gestioneze diferențele interne și să joace un rol distinct pe scena globală.

  1. Beneficiile politicii de coeziune sunt cunoscute. Totuși, în ciuda tuturor eforturilor financiare și a multor proiecte realizate, societatea europeană nu este într-o formă mai bună decât înainte. Inegalitatea a crescut în interiorul statelor și între statele membre. Din 2014, cel puțin, nu mai avem semne de convergență.

 3. Adăugarea coeziunii teritoriale, în Tratatul de la Lisabona, a fost un pas important legal și politic pentru reducerea disparităților… Nu a fost suficient.

 4. Avem nevoie de ceva în plus, coerența politicilor europene. Lipsa progresului așteptat nu este un rezultat al politicilor de coeziune în ele însele. Ele sunt binevenite, în general adecvate și bine implementate. Dar ele fac parte dintr-un sistem disfuncțional de politici, într-o realitate în schimbare.

 Am putea începe prin a contesta însăși baza gândirii noastre pentru  a salva Uniunea.

 – Am promovat investițiile private, puse în mișcare de interesele pentru profit pe termen scurt, și s-au acumulat datorii care  pun în pericol stabilitatea euro pentru unii și deficitele bugetare, pentru alții.

 – un subiect la care trebuie să ne gândim este definirea unui set de bunuri publice europene și să îndrăznim, în sfârșit, să contestăm criteriile de la Maastricht pentru a putea furniza aceste bunuri publice și a exploata potențialul de creștere al fiecărui stat membru.

 – dezvoltarea unui dialog autentic și o mai bună diagnosticare a noilor realități este obligatorie; am fost conduși de și prin criză în ultimii ani – criza financiară, migrație, epidemie, război; multe decizii au fost luate sub presiune. Ne lipsesc studiile de impact oneste asupra celor mai recente decizii de la nivelul Uniunii și mai ales asupra efectele lor.  Campaniile de comunicare despre unitate fără a lua în cont realitățile alimentează euro-scepticismul.

– sună bine să vorbim despre inovare și digitalizare; pentru a face această schimbare avem nevoie de forță de muncă calificată peste tot, nu de exodul creierelor. Pentru a avea această forță de muncă avem nevoie de educație de înaltă calitate și timp pentru o produce. Învățământul superior a fost o alegere a tinerilor atunci când aceasta asigura mobilitatea socială verticală, nu precaritatea, iar statele puteau plăti pentru copiii mai săraci să studieze. Jumătate dintre români, cei cu veniturile cele mai mici  nu au atins încă nivelul venitului real din 1980…

 – se recomandă îmbunătățirea coeziunii prin programul de recuperare și reziliență. Din păcate, uităm că vorbim despre elefantul din cameră – că e vorba de datorii pe care le contractăm. Unele state membre sunt țări creditoare, altele sunt țări debitoare. Luând un caz extrem, ca ilustrare, ca fost destul de dificil să construim o convergență a opiniilor  între Germania și Grecia, acum un deceniu…

Susținem coeziunea dar cu accent pe investiția în oameni! Mulțumesc!”, a declarat Gabriela Crețu.

- Advertisement -spot_img

Alte articole

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE