- Advertisement -spot_img
luni, 28 noiembrie 2022
luni, 28 noiembrie 2022
- Advertisement -spot_img

Bârlădeanul Gheorghe Costin, 70 de ani de croitorie de înaltă clasă

Cele mai citite

- Advertisement -

Gheorghe Costin, unul dintre reprezentanții de seamă ai galeriei de aur a croitorilor bârlădeni, a împlinit anul acesta 85 de ani și, în ciuda venerabilei vârste, încă mai lucrează, croiește și trage la mașină, așa cum face de 70 de ani. Știe că societatea s-a schimbat, moda la fel, dar el rămâne fidel principiilor de odinioară, în privința vestimentației.

Maestrul care a lucrat pentru sute, chiar mii de bârlădeni, spune că haina trebuie croită bine, cusuta perfect, finisată până în cele mai mici amănunte, trebuie să avantajeze persoana, să-i ascundă defectele fizice și să fie valorizată prin felul în care e purtată. Pare de modă veche dar convingerile venerabilului croitor coincid cu părerile celor mai echilibrați designeri vestimentari contemporani.

Gheorghe Costin a fost croitor de lux dar și croitor pentru oamenii cu venituri modeste, la Cooperativa „Progresul”. A îmbrăcat protipendada orașului, dar și oamenii simpli, pentru că în perioada sa de glorie prețurile de la croitoria de comandă erau accesibile pentru toate buzunarele.

„Am lucrat la cooperativa <<Îmbrăcămintea>>, devenită mai apoi <<Progresul>>, din 1956 până în 2000, când am ieșit la pensie. Am venit de la Podul Turcului, unde am terminat Școala Profesională începută în 1952, la croitorie, avându-l ca maistru pe Gheorghe Mihăilă. Am ajuns la această școală pentru că, fiind fiu de chiabur, nu aveam acces la școli înalte. A trebuit să plec la 14 ani de acasă, dintr-un sat din Vrancea, ca să învăț o meserie și să-mi fac un rost. Tata m-a dat la Școala de croitori. Nu mi-a plăcut deloc, dar pentru că nu voiam să-l fac de râs, am învățat bine, mi-am dat silința să fac ce mi se cerea, că nu-mi plăcea să mi se facă morală. Cu timpul, am început să îndrăgesc croitoria și nu regret deloc faptul că m-am făcut croitor. Dimpotrivă. Pentru mine, meseria asta a fost brățară de aur, mi-a adus multe satisfacții, și morale și materiale. E adevărat că a trebuit să muncesc mult, să consiliez clienții, să fiu amabil, să cunosc defectele corporale pentru a le atenua, să fiu un fel de doctor care trebuia să opereze astfel încât să ascundă imperfecțiunea corpurilor clienților. Croitoria înseamnă mult mai mult decât a tăia cu foarfeca și a coase. Asta am aflat la câțiva ani după ucenicie.”, ne-a mărturisit Gheorghe Costin.

Croitorul octogenar a devenit în timp unul dintre cei mai apreciați croitori din Bârlad. A fost întotdeauna un tip pedant, amabil, politicos, cu prezență care impunea respect.

Au trecut prin mâinile lui mii de obiecte vestimentare de la uniforme militare, la uniforme pentru chelneri, de la taioare, costume, paltoane, pardesie, la ținute pentru evenimente speciale, comandate de țărani, muncitori, intelectuali și, evident, notabilități.

I-au fost clienți și oamenii simpli dar și secretari de partid, primari, medici, actori, profesori, cu gusturi diferite. A fost croitorul tuturor bârlădenilor, pentru că a la Progresul a lucrat atât în calitate de croitor de categoria a doua dar și de categoria întâi, aceasta din urmă însemnând pretenții mai mari, modele sofisticate, complicate.

„Clienții de acum 50 de ani erau mult mai pretențioși decât cei de după Revoluție,de exemplu. Erau pretențioși în ceea ce privește croiala. La probă erau foarte atenți și ca să-i mulțumești trebuia să-i chemi la mai multe probe. Indiferent însă de pretențiile lor, materialele erau de bună calitate, de bumbac, de lână, mătase naturală impecabilă. În România erau câteva fabrici de stofe care produceau mărfuri extrem de calitative, erau fabricile de la Buhuși, Brașov, Ploiești, care exportau foarte mult. O cooperativă trebuia să aibă relații pentru a se aproviziona de la aceste fabrici emblematice. Trebuia să aibă relații și doar pentru a putea intra în fabricile acestea. Stofele atrăgeau clienții, care de fapt nu se puteau îmbrăca din magazine, pentru că, cel puțin într-o perioadă, nu prea se găseau haine, așa că atelierele de croitorie la comandă erau solicitate. Am lucrat pentru bărbați dar și pentru femei. Medicii erau clienți fideli. Îmi amintesc de Dr. Bucevschi, Moțet, Busuioc, oameni rafinați. De asemenea, am făcut costume și celor care s-au aflat la conducerea orașului, cum ar fi domnul Asoltanei, fost viceprimar în timpul comunismului, domnul Panainte, fost primar în acea perioadă, dar și unor primari de după 1989, ca Dumitru, Găvan, Titi Constantinescu. Am lucrat mult și pentru actori. Chiar unul dintre ei, nu îmi mai aduc aminte numele, că e trecut demult în lumea drepților, mi-a scris o scrisoare în care îmi mulțumea și mă felicita pentru felul talentul meu de croitor. Am avut mii de clienți. Fiecare a fost important pentru mine, pentru că m-au făcut ceea ce sunt. Mi-au apreciat munca și datorită lor am avut o viață bună, îndestulătoare.”, ne-a mai povestit Gheorghe Costin.

Acesta recunoaște că meseria de croitor a fost una deosebit de bănoasă, ca de altfel toate meșteșugurile din acea vreme (cizmar, ceasornicar etc.). Câștiga cât un doctor, poate și mai bine, și chiar de trei ori cât un secretar de oraș. Nu primea salariu pe cât realiza planul, întrucât câștigurile erau exagerat de mari și erau tăiate de către conducerea cooperației. Așa a reușit foarte să-și ridice în doi ani o casă cu curte, pe B-dul Epureanu, unde stă și acum.

Un accident casnic i-a afectat vederea, dar a continuat să lucreze

Ironia sorții a făcut ca meșterul, care avea nevoie de o vedere cât mai bună, să sufere un traumatism ce i-a afectat sănătatea ochilor pe viață. La vârsta de 42 de ani, la un Revelion, dopul unei șampanii i-a produs o cataractă traumatizantă la ochiul stâng. A fost operat și o vreme a reușit să aibă o acuitate vizuală bună.

În timp însă, vederea i-a scăzut tot mai mult. Dar și așa a continuat să lucreze și să performeze în croitorie. Nu s-a dat în lături de la evenimentele de modă la care participa Cooperativa Progresul.

Deseori, în anii `80 se organizau parade ale modei, prezentate de binecunoscuta Zina Dumitrescu. Aceasta îl cunoștea și aprecia pe Gheorghe Costin, adresându-i-se o dată cu apelativul „cel mai bun maistru din sud-estul Europei”. Făcea referire la prestația domniei sale, de la un concurs din Cehoslovacia, unde a făcut parte din juriul unui concurs de modă cu marionete.

Talentatul croitor a participat la mai multe concursuri de modă, în RDG și în Ungaria. Evident că nu lipsea nici de la cele organizate în România. Bunăoară, a reușit să ajungă în finală și să câștige premiul întâi la un concurs între cooperativele de profil, unde s-a prezentat cu o haină neagră, cusută cu ață albă, astfel încât să nu se vadă. Butonierele erau cusute cu fir din stofă.

Talentul său de croitor a fost șlefuit la Școala de maiștri, pe care a urmat-o la București, la Casa de Modă UCECOM, singura din țară, de altfel. Pe lângă teorie, cursantul Gheorghe Costin a făcut și foarte multă practică, lucrând pentru ambasadori, actori, cântăreți de operetă, avându-l ca mentor pe croitorul Constantin Mărgean.

La 85 de ani împliniți, Gheorghe Costin încă mai coase costume pentru prieteni și clienți fideli, care insistă să vină la el. Are aceeași plăcere și lucrează cu determinare și atenție, astfel încât să-i mulțumească. A lucrat pe tot felul de mașini de cusut, manuale și electrice, dar a rămas fidel mașinii Singer, pe care o folosește și acum.

Lumea și societatea s-au schimbat și, odată cu ele, și moda. Longevivul croitor bârlădean rămâne la ideea că indiferent de perioade, regimuri politice și economice, hainele trebuie să aibă anumite caracteristici universal valabile. Să fie croite corect, să fie potrivite corpului celui care le poartă, profilului său psihologic, profesiei și evenimentului la care participă.

O haină de calitate trebuie să aibă finisajele bine executate, de la căptușeală la tiv, de la butoniere la întărituri, și să fie purtată cu demnitate, astfel încât omul să o poarte și nu invers.

„Nicio haină nu stă la fel pe două persoane diferite. Haina nu îl face pe om, dar îl aranjează și este oglinda personalității sale. Nu știu dacă e bine sau nu că acum in magazine sunt mărfuri de consum, fără personalitate, din materiale sintetice, neprietenoase cu pielea și mediul. Nu știu dacă e bine să avem o sută de rochii și niciuna trainică, nu știu dacă e bine să cheltuim mult pe obiecte de vestimentație ochioase, care se destramă sau decolorează la prima spălare. Dar asta e societatea de consum. E bine totuși să facem alegeri potrivite, atât în privința materialelor cât și a modelelor. Să ne îmbrăcăm cu ce ne stă bine, nu cu ce ne place sau vedem la televizor, și mai ales să ne preocupe cât de cât felul în care ne îmbrăcăm pe stradă sau la evenimente speciale. Mi-e dor de vremurile de altă dată, când bârlădenii mergeau la teatru frumos îmbrăcați. Femeile și bărbații își făceau haine special pentru premieră, toți erau eleganți, decenți, îngrijiți, o formă de respect pentru cei din jur și pentru sine. Astăzi, se merge tot mai des în blugi la teatru, cu adidași, cu părul vâlvoi sau prins la întâmplare. Nu știu dacă e bine sau nu, dar eu rămân fidel vremurilor de odinioară.”, a mărturisit Gheorghe Costin.

- Advertisement -spot_img

Alte articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE