Viitor sumbru pentru Casa de Cultură din Bârlad

Casa de Cultură a Sindicatelor „George Tutoveanu” din Bârlad, clădire care timp de zeci de ani a fost principala gazdă a evenimentelor culturale ale orașului, are toate șansele să rămână doar un imobil fără activitate.

Construit în 1970, imobilul aparține Confederației Generale a Muncii – Uniunea Generală a Sindicatelor din România (CGM – UGSR), organizație care, din păcate, nu ajută cu niciun leu Casa de Cultură, dar îi solicită anual 5% cotă parte din încasări, în condițiile în care instituția încearcă să autofinanțeze, dar fără succes.

Singura șansă de supraviețuirea a Casei de Cultură ar fi darea în administrare Primăriei, dar acest lucru nu se poate decât printr-o hotărâre de Guvern.

Nelu Simion, directorul Casei de Cultură din Bârlad, a declarat că situația este arhicunoscută de către politicienii locali, dar că niciunului dintre parlamentarii țării nu a inițiat un proiect de lege în acest sens, având în vedere că la nivel național cele mai multe case de cultură se află în această situație.

Dacă la Vaslui Casa de Cultură este susținută de Primărie și Consiliul Local, care achită chiria pentru organizarea numeroaselor evenimente culturale, la Bârlad Casa de Cultură a fost uitată de autorități, care optează pentru organizarea de activități, culturale sau nu, în alte locații.

De câțiva ani, nici măcar secțiile de votare nu mai sunt amenajate la Casa de Cultură, iar singurele venituri ale instituției provin din închirierea câtorva spații, care, din păcate, nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile cu personalul și utilitățile. De investiții nici nu poate fi vorba, deși ar fi nevoie de multe îmbunătățiri.

Casa de Cultură mai are la ora actuală doar doi angajați, renunțându-se și la femeia de serviciu, din lipsă de bani. De câțiva ani, s-a renunțat și la bibliotecară, iar biblioteca, ce cuprinde 40.000 de volume, stă și acum închisă.

Până în 2010, Primăria Bârlad mai sprijinea cât de cât Casa de Cultură, dar de atunci, lucrurile s-au înrăutățit și pentru că s-au acumulat datorii de 2,8 milioane de lei pentru impozitul pe clădire și teren, contul instituției a fost blocat.

„Singura soluție ca această instituție cu tradiție la Bârlad să mai funcționeze este să fie preluată de Primărie. Altfel, viitorul este sumbru. Deocamdată, Parlamentul nu a luat în discuție un astfel de proiect pentru trecerea caselor de cultură de la sindicate la primării, dar noi totuși mai sperăm ca acest lucru să se întâmple. Din cauza slabei autofinanțări am ajuns să nu ne putem lua salariile la timp, deși am mai rămas doar doi angajați. Cu greu s-a reușit efectuarea unor lucrări de reparații în 2002, dar imobilul are nevoie și de reparații și de investiții, pentru că anii au trecut fără ca această clădire să fie întreținută. Totul este vechi. Am mai înlocuit o parte din husele scaunelor, am mai văruit, cu bani din buzunarele noastre, dar este nevoie de investiții importante pentru a primeni interiorul acestei instituții. E păcat că o clădire ca aceasta a rămas cam a nimănui, când ar putea fi modernizată și pusă din nou în valoare, pentru scopul pentru care a fost construită – spectacole și evenimente culturale. Săptămâna trecută am fost la Bistrița, pe banii mei, pentru a participa la o întâlnire cu conducerea Asociației Naționale a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România. Am ridicat problema și acolo, alături de alți directori de case de cultură din țară. Nu mai depinde de noi, ci de felul în care se vor implica parlamentarii.”, ne-a declarat Nelu Simion.

Acesta a precizat că pe 7 octombrie, la Vaslui, vor fi sărbătoriți 50 de ani de la înființarea Casei de Cultură din municipiul reședință de județ. Va fi prezent și Adrian Boaje, director general al ANCCSR, iar Nelu Simion va încerca să intermedieze o întâlnire cu primarul Dumitru Boroș, la Bârlad.

Sunt șanse mici ca Primăria Municipiului Bârlad să se implice în această problemă, de vreme ce imobilul nu se află în administrarea sa. În 2020, candidatul Dumitru Boroș promitea bârlădenilor că va demara procedurile pentru preluarea Casei de Cultură a Sindicatelor. Evident, era doar o declarație electorală, pentru că, în realitate, nu avea nicio bază legală.

La ora actuală este aproape imposibil ca cele 40 de case de cultură din țară să treacă în administrarea primăriilor, întrucât conducerea CGM – UGSR este fermă pe poziție și își apără patrimoniul. ANCCSR a pierdut procesele în care revendica proprietatea caselor de cultură, pentru că nu a putut face dovada proprietății.