Ion Oancea, în vârsta de 80 de ani, fost prim-vicepreședinte al Consiliului Popular Bârlad, a decedat aseară, după o lungă suferință.
Al doilea om la conducerea orașului, din 1977 până la Revoluție, Ion Oancea și-a pus amprenta asupra dezvoltării orașului, în timpul mandatului său construindu-se în Bârlad, printre altele, și cele mai multe blocuri din istoria orașului.
Toți cei care l-au cunoscut si i-au apreciat strădania, pentru dezvoltarea orașului în mai multe domenii, își pot lua rămas bun, duminică, 11 februarie, la Biserica „Sfântul Ion”, unde va fi depus mâine sicriul cu trupul neînsuflețit. Slujba de înmormântare va începe la ora 13.30.
Ion Oancea, primul copil din cei şase copii ai familiei Neculai Oancea, s-a născut la data de 22 septembrie 1943 în comuna Vânători – Neamţ, când condiţiile erau foarte grele: de război, foamete şi foarte multe lipsuri. În anul 1950 a fost înscris la şcoală, având ca învăţător pe Ştefan Mosor şi ca profesori pe Anton Grigoriu, Constantin Papuc, Eugenia Urzică, Constantin Ghiba – fost director, care a semnat şi diploma de absolvire a celor 7 clase.
După absolvirea celor 7 clase la şcoala din Vânători – Neamţ a urmat cursurile Şcolii profesionale de la I.M.U. Medgidia, pe care a absolvit-o în anul 1960, calificându-se în meseria de lăcătuş – mecanic. În anul 1960, după absolvire, a fost încadrat la I.M.U. Medgidia – întreprindere la care, părinţii au avut un contract pentru susţinerea din punct de vedere material, pe perioada şcolarizării.
În luna noiembrie 1963, a fost încorporat şi repartizat la Şcoala de Corp Echipaje a Marinei Militare Mangalia
Şi a fost ” lăsat la vatră ” în luna octombrie 1965, cu gradul de sergent, ca urmare a muncii bune desfăşurate ca militar şi pe linie de tineret.
Către sfârşitul anului 1965 a fost recrutat ca activist cu probleme de tineret la Comitetul Raional
U.T.M. Târgul – Neamţ. A desfăşurat o susţinută muncă în rândul tinerilor din comunele GALU, FĂRCAŞA şi BORCA, de pe valea Bistritei, drept pentru care a fost trimis la Şcoala Interjudeţeană de Pregătire a Cadrelor de Conducere, din Iaşi.
În anul 1967 s-a căsătorit, a reuşit să aibă o viaţă de familie sănătoasă, normală şi plină de modestie. După terminarea cursurilor, care a durat un an de zile, a fost repartizat în muncă pe probleme de tineret, la Comitetul Raional U.T.C. Bârlad. Aici a îndeplinit diferite munci de coordonare şi conducere ca şef sector pentru diferite domenii până la cea de Prim Secretar al Comitetului Municipal Bârlad al U.T.C. În anul 1972 a absolvit liceul ,, M. Kogălniceanu „, Vaslui, secţia reală. În toamna anului 1972 a dat examen de admitere la Academia ” Ştefan Gheorghiu ” – Bucureşti, unde a fost admis la cursuri de zi, iar la terminarea cursurilor a obţinut licenţa în Ştiinţe Politice, iar la examenul de absolvire a obţinut nota 10.
În anul 1976 a fost repartizat în muncă, la Comitetul Judeţean de Partid, Vaslui. Aici a desfăşurat activităţi în mai multe comune, ce vizau rezolvarea de probleme social – economice, cu care se confruntau în acea perioadă, ca de exemplu: dezvoltarea social economică a acestora, rezolvarea încadrărilor specialiştilor din agricultură, a cadrelor didactice şi a celor din sănătate, asigurându-le condiţii de viaţă şi de locuit în comune, atât pentru ei, cât şi pentru familiile lor, fapt pentru care a reuşit să rezolve multe din acele probleme.
Nu după mult timp, adică în luna septembrie a anului 1977 a fost chemat din teren la Seretariatul Comitetului Judeţean Vaslui. Aici a fost invitat de către Primul Secretar al Judeţului Vaslui care i-a spus tranşant: ,,Tovarăşe Oancea, urmare a faptului ca ai muncit bine la Bârlad, cand ai fost la tineret, bârlădenii te cer înapoi ca să lucrezi la Primăria Bârlad, ca Prim Vicepreşedinte”. Nu i s-a cerut părerea, nici consimţământul, ci i s-a spus, ca “ aşa s-a hotărât ca să meargă acolo ca un tânăr harnic, priceput, devotat sperând să nu-i facă de ruşine şi urându-i succes! ” Nu a spus decât: ,, Mulţumesc şi sper să nu vă dezamăgesc!”
Pentru dânsul, situaţia de la Bârlad – economică, socială, necazurile oamenilor, problemele oraşului erau cunoscute. Era o persoană respectată în rândul colectivelor de oameni din întreprinderi, şcoli, sănătate etc. şi bine văzut de către bârlădeni, deci nu i-a fost greu ca să se integreze din nou, în problemele de conducere şi de rezolvare a marilor răspunderi, ce le presupunea acea funcţie, la primărie.
La început i-a fost oarecum greu, pentru că familia era la Vaslui. Necazurile provocate de cutremurul din martie 1977 asupra localitătii şi deci, a oamenilor, erau destul de putemice: case dărâmate, locuri de muncă lipsă, şcoli şi alte instituţii locale, inclusiv Primăria au fost afectate de cutremur, problemele de aprovizionare ale oraşului, pentru că era iarnă, căldura pentru populaţie în apartamente, iluminatul stradal degradat şi multe altele, toate au apăsat puternic asupra Primăriei şi a lui, ca atare.
Cu toate acestea nu a dezarmat. A fost ajutat pentru rezolvarea acestor probleme de colectivele de conducere ale unităţilor, cât şi ale aparatului propriu din Primărie, lucrând chibzuit organizat, dând dovadă de multă înţelepciune şi încredere.
Pe baza programului de sistematizare a oraşului, după mulţi ani Bârladul s-a transformat dintr-un oraş cu clădiri vechi, străzi înguste, prăfuite, unităţi comerciale mici, cu o piaţă comercială insalubră. într-o localitate corespunzătoare secolului XX.
Toate acestea şi multe altele s-au aflat pe agenda de lucru a primăriei, dar mai ales în subordinea dânsului, în primul rând, care luate cu calm, răbdare şi înţelegere şi cu sprijinul organelor judeţene au început să fie rezolvate, dar în spatele lor a existat şi depunerea unui mare efort: ,, nopti albe ” cum însuşi spunea, petrecute în şedinte, discuţii, analize, planuri, măsuri care, în final, s-au soldat cu multe rezultate.
În această perioadă a sustinut şi unele examene de diferenţă la Facultatea de Filosofie – Sociologie , Iaşi pe care a promovat-o şi astfel a obţinut atestatul de sociolog.
Deşi a fost cea mai grea perioadă din viaţa sa, nu s-a dat bătut şi o socoteşte ca fiind ” cea mai plină de satisfacţii ” în depăşirea momentelor grele pe care le-a trăit în cei 13 ani, cât a fost la conducerea Primăriei Bârlad.
A avut deplina mulţumire că a lăsat în istoria Bârladului şi un pic de ,, transpiraţie fizică şi intelectuală ” care, se văd şi astăzi se vor vedea multe decenii de acum înainte. Astfel:
A contribuit din plin la conturarea celor două cartiere gară şi intrarea de la Tecuci – Galati, cât şi a zonei centrale prin construirea a peste 13 000 apartamente cu spaţii comerciale şi prestări servicii la parter, unde locuitorii se bucură de condiţii normale de viată şi de locuit. Prin aceasta, a înlăturat aproape în totalitate dezastrele provocate de cutremurele din martie 1977 şi august 1986.
A fost construit magazinul General Bârladul, Piaţa Agroalimentară ca unităţi reprezentative ale comerţului modem bârlădean.
Au mai fost construite şi câteva depozite pentru mărfuri industriale, produse alimentare, pentru legume – fructe şi unul pentru reţeaua Cooperaţiei de consum, în vederea aprovizionării cu produse alimentare şi industriale a cooperativelor din comunele din partea de sud a judeţului.
A rezolvat în bune condiţii aprovizionarea cu apă potabilă, prin aducţiune de la Cuibul Vulturilor şi construirea a 10 puţuri de mare adâncime pe ruta Tutova – Bârlad, ceea ce a făcut ca în present, locuitorii bârlădeni să aibă apa la robinet 24 din 24 de ore, nu 4-6 ore/zi cum a fost înainte.
A realizat cu mari eforturi Termoficarea Bârladului începând din partea de Nord până la Centrul de transfuzii.
Eforturi deosebite au fost depuse şi pe linia dezvoltării sistemului de învăţământ prin construirea unei şcoli cu 16 săli de clasă, în cartierul Gară şi îmbunătăţirea celorlate 10 şcoli existente, pentru condiţii normale de învăţare.
Urmare a cutremurului din 1977, când au fost distruse sediul Politiei, Pompierilor şi Judecatoria s-au construit unităţi noi, moderne care satisfac şi astăzi, în bune condiţii cerinţele cetăţenilor.
O atenţie deosebită a fost acordată şi îmbunătăţirii aspectului edilitar gospodăresc, prin plantarea în fiecare an, în zonele nou construite a copacilor ornamentali, a zonelor verzi, dar mai ales a Parcului Teatrului ,, V.I.Popa” şi a Grădinii Publice, care în present, sunt puncte de atracţie a populaţiei.
Ca urmare a dezvoltării zonei îndustriale, în special a I.R.B., cât şi construirea de unităţi economice ca I.E.P.A.M., VIGONIA, Intreprinderea de Pietre Abrazive, a acordat o atenţie deosebită construirii de cămine de nefamilişti, cu o capacitate de peste 2 500 de locuri pentru tinerii absolvenţi din învăţământul superior şi profesional, cât şi construirea unei cantine, la care aceştia aveau asigurată masa de 3 ori pe zi, contra-cost.
Întrucat în partea de sud a municipiului este o baltă şi o lizieră de salcâmi şi-a propus să valorifice această zonă, prin construirea unui debarcader, pentru plimbarea cu barca pe lac şi a unui hotel cu restaurant, pe care
Preşedintele de atunci, al Cooperaţiei de Consum, Paul Niculescu Mizil, în una din vizitele sale în judeţ a vizitat zona, i-a acceptat solicitarea făcută de a se construi în acea zonă, pe investiţia Centro Coop. S-a reuşit astfel, construirea unui hotel şi a unui restaurant, cât şi amenajare parţială a luciului de apă, dar nu s-au mai realizat şi alte lucrări, deoarece a venit Revoluţia de la 1989.
S-a reuşit ca populaţia Bârladului să crească de la 44.104 locuitori în anul 1968 la 75 843 în anul 1989.
Toate acestea şi multe altele au fost făcute cu mari eforturi din toate punctele de vedere, pentru că judeţul Vaslui şi municipiul Bârlad nu dispuneau, ca alte judeţe, de fabrici de ciment, balastiere şi alte materiale de construcţii.
Ion Oancea era căsătorit și are o fiică, care profesoară la Liceul Tehnologic „AL.I.Cuza ” din Bârlad care este căsătorită cu preotul militar al Garnizoanei Bârlad și au împreună au un băiat de 24 de ani, student, fiind şi singurul nepot al defunctului.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
