La 43 de ani, Gina Rîmboi, mama unui copil cu autism, este o luptătoare, o super-mamă. Este mamă a doi copii, însă acum toată atenția ei e îndreptată către Nicolas, băiețelul cel mic, în vârstă de 5 ani și jumătate. În urmă cu trei ani, mămica din Bădeana a primit o veste dură. Copilul ei a fost diagnosticat cu autism infantil, întârziere globală, tulburare de alimentație și tulburare de limbaj.
Gina Rîmboi a făcut până acum tot ce putea să facă o mamă aflată în situația ei. A consultat medici, specialiști în terapii specifice, și-a înscris copilul la ședințe de terapie și a reușit anul trecut să ajungă la Viena, unde copilul a beneficiat un autotransplant cu celule stem, care a costat 11.000 de euro.
La scurt timp, a observat că Nicolas a început să facă progrese vizibile, însă medicii i-au recomandat încă două autotransplanturi. Anul acesta, va trebui să ajungă din nou la Viena, numai că inimoasa mămică nu mai are de unde să plătească o astfel de intervenție.
Pentru primul autotransplant și-a pus în joc toți banii pe care i-a avut, bani câștigați la muncă în străinătate, a făcut împrumut la bancă, au ajutat-o frații și chiar fiul cel mare, în vârstă de 20 de ani.
Ar face totul pentru copilul ei și de aceea a apelat la singura soluție pe care o are, aceea de a solicita ajutorul comunității. Are nevoie de 11.000 de euro până pe 24 mai, când copilul e programat la clinica din Viena.
„Am ajuns la fundul sacului. Efectiv, nu am de unde să mai scot bani. M-au ajutat foarte mult frații și cumnatele, am avut și eu mici economii, dar acum nu mă mai descurc. Am deja un împrumut la bancă, pentru care plătesc rate, și abia la anul aș putea să fac un nou credit. Pentru anul acesta sunt total descoperită, de aceea am apelat la singura variantă rămasă, colecta publică. Cred în acest autotransplant, pentru că după primul, copilul meu este alt băiețel. Dacă aș fi observat că nu a avut niciun efect, m-aș fi oprit. Copilul meu, înainte de autotransplant, se lovea, avea rigiditate la schimbare, nu atingea mâncarea, nu scotea nici măcar un sunet. Încet, încet, scăpăm de biberon și pamperși. Nicolas a început să rostească silabe, spune spontan cuvinte, a devenit mai sociabil. E un copil schimbat în bine, dar are blocaje emoționale și de aceea are nevoie de încă o reîmprospătare a celulelor. Cred că Dumnezeu mă va ajuta, e mare. El lucrează prin oameni.”, a mărturisit Gina Rîmboi.
Toți banii pe care îi câștigă lunar ca însoțitor al unei persoane cu handicap grav, alocația de sprijin și banii de la școală pentru copilul cu cerințe educative speciale, adică, în total 2.100 lei, nu-i ajung decât pentru 10 ședințe de terapie.
Este foarte costisitor, obositor, solicitant, dar face orice pentru copilul său. Se agață de orice pentru a ajunge la luminița de la capătul tunelului. Terapia fără autotransplant nu are efecte atât de rapide, de aceea mămica luptătoare apelează la omenia și generozitatea semenilor ei.
Are nevoie de 11.000 de euro, iar cei care doresc să o ajute cu sume de bani, pot să facă depuneri în următoarele conturi deschise la CEC Bank:
Cont lei: RO14CECEB00008RON0814188;
Cont euro: RO64CECEB000B2EUR1154429;
Cont lire: RO36CECEB000B1GBP0183214;
Titularul contului – Rimboi Gina.
Pentru Gina Rîmboi, fiecare zi este o provocare, dar și un pas către țelul pe care și l-a propus, acela ca Nicolas să poată deveni un copil autonom. Nu-și dorește foarte mult, dar vrea ca Nicolas, atunci când va crește, să se poată descurca singur.
De mare ajutor i-au fost micuțului ședințele de terapie pe care le-a făcut în Bârlad și alte orașe. Nicolas este în grija specialiștilor de la Casa Esme, Asociația „Bună ziua, copii din România” și Centrul de Terapie TIAMA, unde urmează ședințe de integrare senzorială.
Pe lângă aceste centre din Bârlad, Nicolas face terapie și la „Prietenii Deliei” și Centrul „Vocale” din Vaslui, dar și la Being Myself, din Piatra Neamț. Fiecare ședință este foarte importantă, dar orice terapie și deplasare în afara orașului necesită bani.
Numai mămica știe cum reușește să-și drămuiască bănuții, dar nu se plânge. Își duce crucea și crede în puterea lui Dumnezeu, iar zâmbetul și fețișoara drăgălașă a băiețelului ei îi dau energie și o ajută să meargă mai departe.
Gina Rîmboi îi mulțumește lui Dumnezeu, dar și specialiștilor pe care îi consideră adevărați îngeri.
„Am mers la multe centre de recuperare pentru copilul cu autism și efectul lor se vede în progresele mici dar sigure pe care le face Nicolas. Casa Esme din Bârlad, însă, a însemnat enorm pentru mine. Am întâlnit aici specialiști de un înalt profesionalism, iar bârlădenii trebuie să știe lucrul acesta. Aici a învățat copilul meu să se îmbrace și să se dezbrace, să bea apă, să se încalțe, să-și pună căciulița. Când l-am dus prima dată nu știa să facă nimic. Aici a făcut achiziții importante și, după mine, acesta este cel mai bun centru din județ.”, a mai adăugat mama lui Nicolas.
Aceasta este conștientă că va fi un drum lung de parcurs până când copilul ei va reuși să devină cât de cât independent. Va trebui să meargă la terapie la Bârlad și în alte localități și să îi facă încă două autotransplanturi de celule stem, dar pentru asta îi trebuie bani.
Este revoltată că statul nu face mare lucru pentru recuperarea acestor copii, care nu sunt puțini în România, dar sunt lăsați doar în grija asociațiilor și ONG-urilor, finanțate de alte țări.
Mâine este 8 Martie și deși știe cât de mult o iubește Nicolas, are o durere pe care doar o mamă aflată în situația ei o poate înțelege. Și-ar dori ca băiețelul ei să-i vorbească și să-i spună „mamă”, dar, deocamdată, dorința nu i se poate îndeplini. Nu dezarmează și merge înainte, convinsă că Nicolas va deveni un copil cât se poate de normal.
„Am văzut, zilele trecute, un băiat de 19 ani cu autism care a interpretat o piesă muzicală la „Românii au talent”. A povestit prin ce a trecut și ne-a demonstrat tuturor că se poate. Se poate, cu terapie, cu răbdare și cu ajutor de la Dumnezeu. Copiii cu autism au șansa de a duce o viață mai bună, dacă sunt diagnosticați la timp și sunt înscriși într-un program de terapie. Sunt foarte mulți copii cu autism și, din păcate, sunt părinți care nu vor să accepte boala copiilor lor, dar și părinți care îi încadrează în grad de handicap pentru a obține acele venituri simbolice, fără însă a se ocupa de înscrierea copilului la terapie. De asemenea, sunt mulți părinți care luptă toate greutățile și piedicile, pentru recuperarea copilului lor. Nu judec pe nimeni, eu știu ce am de făcut și voi continua să caut soluții pentru a-l ajuta pe Nicolas. Aștept ziua în care Nicolas va veni la mine și îmi va spune <<Mamă>>”.
