Senatoarea Gabriela Crețu a fost desemnată membră a Comitetului Director al Rețelei Femeilor Parlamentare, la a 49-a sesiune a Adunării Parlamentare a Francofoniei

Cea de-a 49-a Sesiune a Adunării Parlamentare a Francofoniei (APF) a reunit, în perioada 5-9 iunie a.c., la Montreal, peste 300 de parlamentari din 50 de țări, președinții Senatului şi Camerei Comunelor ale Parlamentului Canadei, Secretarul general şi reprezentanți ai Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF) și ai altor organizații internaționale, precum și personalități ale mediului academic și universitar din țara gazdă și din întreaga lume francofonă.
Din delegația română, condusă de senatorul Sorin – Mihai Cîmpeanu, Președintele Delegației Parlamentului României la APF, vicepreședinte al Senatului României, Președintele Agenției Universitare a Francofoniei (AUF), au făcut parte senatoarea Gabriela Crețu și deputatul Florin-Alexandru Alexe, membri ai Delegației române la APF.
În cadrul celei de-a 49-a Sesiuni APF au avut loc alegeri pentru ocuparea unor posturi în structura de conducere a APF.
Membrii APF au decis, în unanimitate, alegerea președintelui Delegației Parlamentului României la APF, senatorul Sorin-Mihai Cîmpeanu, în funcția de membru al Biroului APF. Este pentru prima dată în istoria APF când o țară din regiunea Europei Centrale şi de Est obține un mandat în cadrul Biroului APF.
Totodată, senatoarea Gabriela Creţu a fost desemnată  să ocupe poziția de membră a Comitetului director al Rețelei Femeilor Parlamentare, poziție care revenea Delegației române la APF.
Programul sesiunii a inclus, printre altele, reuniunea Rețelei Femeilor Parlamentare a APF (RFP-APF), reuniuni ale comisiilor permanente şi sesiuni plenare.
În contribuţia sa la dezbaterile RFP-APF privitoare la Raportul privind stadiul ratificării Convenției de la Istanbul, senatoarea Gabriela Creţu a arătat că, deși România a ratificat Convenția și a adoptat un cadru juridic care garantează drepturile femeilor, lipsa unei legi privind reprezentarea acestora în politică rămâne o problemă critică pentru calitatea democrației românești. Privind spre viitor, alegerile parlamentare şi prezidențiale din noiembrie-decembrie a.c. oferă o fereastră de oportunitate pentru corectarea acestei situații. Este esențial ca partidele să își asume responsabilitatea promovării egalității dintre femei şi bărbați și să sprijine activ participarea femeilor în  politică. Doar prin eforturi concertate putem asigura o reprezentare echitabilă și o democrație cu adevărat incluzivă.

„În România, Convenția de la Istanbul a fost ratificată demult; am adoptat deja aproape toate normele legale care garantează drepturile femeii; cu excepția uneia – o lege privind reprezentarea politică a acestora. Și aici apar  pericolele: legile care deja există pot fi uitate, neaplicate, prost aplicate sau, și mai rău, abrogate.

Pe 9 iunie au avut loc alegeri locale și europene. O informare despre femeile alese mi se pare utilă.

După cum știți deja, după înlocuirea democrației populare cu democrația liberală, am devenit o țară democratică dar aproape exclusiv masculină!

Rezultatele alegerilor din 9 iunie reconfirmă, din păcate, situația anterioară. Mai puțin de un sfert dintre candidații înscriși pe listele electorale erau femei, rareori în fruntea listei; dintre candidații la primărie, doar 10-11% erau femei.

În ceea ce privește rezultatele, aproape 7% dintre primării au fost câștigate de femei; 93% dintre noii primari sunt bărbați. Doar o femeie a câștigat președinția unui consiliu județean. Scorul este 40-1…

La Parlamentul European, lucrurile nu stau mai bine. În legislatura care tocmai s-a încheiat, delegația României a fost formată din 5 femei și 28 de bărbați, în timp ce în Parlamentul European proporția era mult mai echilibrată, aproape 40% femei și 60% bărbați. Un mandat suplimentar a fost câștigat luna trecută! Sunt acum  6 (șase femei) între cei 33 de europarlamentari din România.

Pentru o democrație reprezentativă, procentele contează și ele nu sunt meritorii, din păcate. Calitatea reprezentării femeilor este și mai slabă. Să nu fiu greșit înțeleasă! Nu mă refer la calitățile personale ale femeilor alese. În general, ele sunt mai bine pregătite decât omologii lor bărbați, mai implicate și orientate spre binele public.

Cu toate acestea, cred că participarea femeilor în politică înseamnă a face diferența, a schimba ceva în acele stări de fapt care dezavantajează femeile și societatea, în ansamblu! Capacitatea persoanelor alese de a face diferența este slabă la toate nivelurile atunci când sunt puține la număr, fără rețele de sprijin  solide și fără a-și asuma în mod explicit valori, obiective și moduri de a acționa mai aproape de așteptările altor femei.

Nu există un nou grup de interese reprezentat – femeile – în consiliile locale sau județene. Câteva femei sunt membre și se comportă, cel mai adesea, ca bărbații.

În lunile noiembrie și decembrie am putea schimba această situație pentru că avem alegeri la nivel național – Camera Deputaților, Senat și Președintele țării.

Dar partidele politice, prin acțiunea și prin poziționările lor publice, nu au făcut posibilă,  până acum, creșterea speranței. Este necesar ca partidele politice, pretutindeni, nu doar în țara mea, să-și reia funcțiile esențiale în democrația liberală; mai ales, e responsabilitatea stângii să apere valoarea sa  definitorie – egalitatea,  egalitatea dintre bărbați și femei alături de celelalte  egalități. Până acum, în România, progresul există dar e foarte lent.  Atât de lent  încât, uneori, mi-l amintesc de Mark Twain afirmând că „dacă votul ar face diferența, nu ne-ar lăsa să votăm”, a transmis senatoarea Gabriela Crețu, într-o amplă intervenție în cadrul Sesiunii APF.