- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
sâmbătă, 20 aprilie 2024
sâmbătă, 20 aprilie 2024
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Povestea unei mame, victimă a violenței domestice, care a reușit să înceapă o nouă viață cu ajutorul celor de la Protecția Copilului

Cele mai citite

- Advertisement -

Punct și de la capăt. Povestea tristă de viață s-a sfârșit pentru Anca Stancu, din Bădeana, mamă a trei copii, fostă beneficiară a Centrului Maternal din cadrul Complexului de Servicii Comunitare „Neculai Roșca Codreanu” Bârlad. După o viață chinuită, plină de violență fizică și verbală din partea partenerilor alcoolici, femeia în vârstă de 36 de ani a reușit cu ajutorul specialiștilor centrului, dar și printr-o voință de fier, să treacă de barierele pe care nu le-a putut depăși până mai ieri.

Are acum o casă a ei, în care își poate crește liniștită copiii, și un loc de muncă care îi permite să facă față nevoilor familiei. Cazul Ancăi este unic în rândul beneficiarelor Centrului Maternal. Este singura mamă care a reușit să devină independentă financiar și să își cumpere o locuință, să aibă o slujbă și să-și păstreze copiii. O poveste care a început trist, dar care continuă într-un mod fericit.

„Anca, Larisa și Radu reprezintă chintesența activității noastre și motivația intrinsecă după care tânjim pentru a face față provocărilor cotidiene. Iar empatia și spiritul de solidaritate demonstrate de către colegii mei, prin ajutorul oferit necondiționat, conturează o poveste de succes.”, a declarat Costel Zară, șeful Complexului de Servicii Comunitare „Neculai Roșca Codreanu”, cel care a acordat o atenție deosebită acestui caz.

Anca, Alexandra, Larisa și Radu sunt o familie care s-a integrat perfect în societate și trăiește acum, în sfârșit, o frumoasă poveste de viață. Femeia de 36 de ani a părăsit sistemul de protecție la începutul acestei luni, după patru ani, pe care i-a petrecut în Centrul Maternal, alături de fiica sa mijlocie, Larisa, și fiul Radu, fiica cea mare, Alexandra fiind dată în plasament bunicii materne.

În anul 2021, după o ceartă puternică și după o bătaie cruntă aplicată de concubin, Anca a ajuns în Centrul pentru Victimele Violenței Domestice din Bârlad. A stat acolo câteva luni, până l-a născut pe Radu, după care, întoarsă din spital, a fost transferată împreună cu bebelușul ei la Centrul Maternal, dar și cu Larisa, fetița care avea atunci 11 ani, provenită dintr-o relație anterioară.

Aici a întâlnit oameni minunați, psihologi, asistenți sociali, care i-au dat sfaturi ce au contat enorm pentru reușita ei în viață.

„Mă consider o norocoasă. Dumnezeu m-a binecuvântat și mi-a arătat calea pe care trebuie să merg, aducându-mi în cale oameni speciali. În sistemul de protecție am cunoscut oameni cărora le voi rămâne recunoscătoare toată viața. M-au învățat de bine și mi-au spus unde greșesc și asta m-a ajutat enorm. Voiam la un moment dat să mă întorc la tatăl băiețelului, dar șeful Complexului, domnul Costel Zară, m-a sfătuit să mă gândesc mai bine și să nu fac această greșeală. Am fost avertizată că dacă mă voi întoarce la el, voi fi din nou victima violenței fizice și verbale. Și avea dreptate, pentru că așa se întâmpla dacă nu-l ascultam. Mi-am luat două săptămâni bilet de voie pentru a merge să-mi botez copilul și m-am lămurit că tatăl băiețelului avea aceleași apucături. Nu se schimbase. Am renunțat la el și am hotărât să-mi cresc băiețelul singură. E important în viață anturajul în care te afli. Le mulțumesc asistenților sociali și psihologilor, pentru că mi-au arătat calea și astfel am reușit să-mi țin copiii aproape, pentru că nu m-a gândit niciodată să-i abandonez.”, a mărturisit Anca.

Cu toate că trecuse prin multe greutăți și încercări ale vieții, care au stigmatizat-o, Anca, o mână de femeie, a avut puterea să meargă înainte și, prin muncă, ambiție și îndrumare din partea specialiștilor DGASPC Vaslui, să ajungă la destinația dorită.

Pentru a-și putea îndeplini visul, acela de a fi împreună cu cei trei copii, Anca trebuia să aibă un loc de muncă, și nu unul ocazional, ci unul permanent, cu forme legale.

Costel Zară, șeful CSC „NRC” Bârlad, împreună cu psihologii Ligia Tansanu, Gabriela Petrea și asistenta socială Ana Babaciu, au îndrumat-o să-și găsească un loc de muncă. A văzut un anunț de angajare, Cofetăria Vipp căuta o femeie de serviciu. A trecut proba și a fost angajată ca femeie de serviciu, dar după câteva luni, dovedind hărnicie și pricepere, a reușit să fie promovată în postul de cofetar.

„Șansa mea a fost că am obținut un loc de muncă la Cofetăria Vipp. După ce, o perioadă, am spălat vase și am făcut curățenie, am fost promovată pe postul de cofetar. Doamna Ada Cazacu a văzut în mine, probabil, o persoană de încredere, implicată în ceea ce fac, și cunoscându-mi situația familială, a dorit să mă ajute. Cu sprijinul ei, care mi-a mărit salariul, am obținut un credit la bancă, pentru care s-a implicat foarte mult. Pe 7 martie am împlinit un an de când lucrez la cofetărie. Nu visam când m-am angajat că astăzi voi avea casa mea în care să-mi cresc copiii. Nu știu dacă este o coincidență sau nu, dar apartamentul în care locuiesc se află chiar vizavi de Centrul Maternal unde am trăit câțiva ani. Aici vreau să-mi cresc copiii până își vor lua zborul. Fata mea cea mare 17 ani, Alexandra, și este elevă la Școala Profesională „Petru Rareș”. Cea mijlocie, Larisa, este elevă în clasa a VIII-a la Școala de Arte „Nicolae Tonitza”, iar Radu, băiețelul cel mic, de doi ani și trei luni e la creșă. Avem locul nostru, unde ne simțim bine, și asta îmi dă putere să merg mai departe.”, a mai adăugat fericita mămică.

Cea care i-a găsit apartamentul a fost șefa ei de la cofetărie. Aceasta i-a cumpărat și o ușă nouă pentru intrarea în apartamentul care era destul de degradat. Cei de la Complexul de Servicii Comunitare s-au mobilizat și i-au trimis muncitori care să-i zugrăvească apartamentul, să-l igienizeze și să schimbe instalația sanitară, care era nefuncțională.

Cât timp a stat în Centrul Maternal, unde avea cazarea și masa gratuite, precum și hăinuțele pentru băiețel, a reușit să facă economii, punând toate alocațiile deoparte. Banii i-au fost de folos, cu ei a plătit avansul proprietarului apartamentului și instalarea utilităților. Cu un împrumut făcut la CARP, și-a cumpărat centrală termică și mobilă de bucătărie.

Mai sunt multe de pus la punct, dar, deocamdată, familia Ancăi are strictul necesar și, cel mai important lucru, multă iubire.

Femeia are trei copii din trei relații diferite, dar a făcut în așa fel încât să se înțeleagă între ei și să se ajute.

Anca, mama celor trei copii, privește încrezătoare spre viitor. Cu alocația copiilor și salariul de la cofetărie și cu un mic ajutor bănesc lunar din partea tatălui băiețelului, femeia va încerca să se descurce. Rata la bancă este destul de mare, dar femeia se va chivernisi, astfel încât banii să-i ajungă pentru utilități și pentru hrană. Cei de la Centrul Maternal i-au promis că o vor ajuta și în perioada următoare, atât cu alimente, cât și cu plata unor facturi, cazul ei fiind monitorizat în continuare.

Anca Stancu a abandonat școala în clasa a XI-a pentru că nu-i plăcea profilul de croitorie, la care o îndrumase o mătușă. A ales să lucreze ca barman în Bârlad, sau ca bucătar, atât în țară, cât și în Portugalia, unde a plecat pentru a munci pentru un timp.

Îi pare rău că nu a terminat liceul. Vrea ca toți copiii ei să învețe carte, pentru că alta va fi șansa lor de a reuși în viață. Își dorește să fie o mamă bună și să aibă grijă de copii, pe care să-i crească în liniște și armonie.

Ziua Femeii din acest an este  cea mai frumoasă zi de 8 Martie din viața ei, pentru că în preajma acestei zile și-a văzut visul împlinit.

„Astăzi, de Ziua Femeii, a mamei, vreau să-i spun mamei mele cât de mult o iubesc. Nu a avut motive să fie mândră de mine, mult timp, dar acum cred că și-a schimbat părerea. Aștept să vină la mine, în casa mea, în care nu mai există violență și teroare, să stea din când în când cu nepoții ei. Cât timp o va mai ține Dumnezeu în viață.”, a mai spus cu emoție Anca Stancu.

- Advertisement -spot_img

Alte articole

1 COMENTARIU

  1. Povestea acestei mame victimă a violenței domestice, care a reușit să înceapă o nouă viață cu ajutorul celor de la Protecția Copilului este profund emoționantă și inspirațională. Totuși, mă face să mă gândesc la câte astfel de povești nu ajung să fie auzite sau rămân ignorate. De asemenea, rămâne întrebarea, cum putem, ca societate, să prevenim violența domestică în primul rând? Ce formă de ajutor oferă statul victimelor violenței domestice, în special când este vorba de mame cu copii, care nu au unde să meargă sau ce resurse să utilizeze? Și cât de eficiente sunt aceste măsuri? Poveștile precum cea relatată în acest articol îmi amintesc de importanța unei rețele puternice de sprijin social și de nevoia constantă de sensibilizare a publicului în privința violenței domestice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE