În plină campanie de vaccinare antirabică apar focare de turbare, ultimul fiind în comuna Voinești, unde a fost afectată o fermă de bovine, dar și ovine și câini de la stână. Aceste episoade ar trebui să ridice mari semne de întrebare cu privire la cât de în serios este luată vaccinarea antirabică.
O parte însemnată a proprietarilor de animale ignoră importanța vaccinării acestora, iar unii medici veterinari nu promovează așa cum ar trebui vaccinarea animalelor împotriva turbării.
Într-un comunicat al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Vaslui, directorul Mihai Ponea a atras atenția asupra importanței vaccinării antirabice, asupra riscurilor la care sunt expuse animalele dar și oamenii, precum și asupra sancțiunilor pe care le pot primi persoanele fizice și juridice în proprietatea cărora se află câini, pisici, dihori domestici, câini de stână, animale din adăposturi speciale, precum și din grădini zoo.
Dr. Mihai Ponea atrage atenția că amenzile care se pot aplica în cazul refuzului vaccinării animalelor sunt cuprinse între 400 și 800 lei pentru persoane fizice și între 400 și 1.000 în cazul persoanelor juridice.
Ar fi fost interesant ca directorul Ponea să facă unele precizări și cu privire la numărul amenzilor aplicate celor care refuză vaccinarea animalelor. Statul alocă anual bani pentru achiziționarea dozelor de vaccin, însă realitatea demonstrează că implementarea acestui program național lasă de dorit, pe de o parte din cauza cetățenilor, pe de alta din cauza medicilor veterinari.
În perioada 1 octombrie – 31 decembrie, se desfășoară în fiecare an campania de vaccinare pentru câini și pisici, și normal ar fi ca în gospodăriile din rural și urban medicii veterinari împreună cu tehnicienii să imunizeze aceste animale împotriva unei boli care încă nu a fost eradicată și care pune în pericol inclusiv viața oamenilor.
Proprietarii acestor animale nu manifestă interes pentru imunizarea patrupedelor, iar medicii veterinari nu insistă cum ar trebui pentru informarea și convingerea cetățenilor și cu atât mai puțin pentru amendarea lor.
Grav este că foarte mulți proprietari de animale, atât de la orașe cât și de la sate, nu cunosc nici măcar numele medicului veterinar concesionar, darmite figura acestuia.
În unele zone, sătenii povestesc că medicul veterinar le-ar fi spus ca, dacă vor fi întrebați, să mintă că animalelor li s-a făcut vaccinarea antirabică. Cu alte cuvinte, ne furăm singuri căciula. Surse extrem de bine documentate ne-au transmis că au motive să suspecteze că vaccinurile nefolosite au dispărut în fel de fel de moduri, pentru ca medicii să poată deconta contravaloarea manoperei de vaccinare și microcipare, deși imunizarea nu s-a efectuat.
În condițiile în care populația este reticentă sau nu vrea să suporte o cheltuială de 40-50 de lei, în condițiile în care unii medici veterinari nu-și fac treaba deloc sau o fac de mântuială, iar vaccinurile plătite de stat rămân dosite pe undeva, să nu ne mirăm că se va ajunge ca numărul focarelor să crească tot mai mult.
Poate că, domnule director Ponea, s-ar impune măsuri de control a activității medicilor concesionari, pentru că, se pare că realitatea din teren nu coincide cu cea din registrele în care se ține evidența vaccinărilor.
Altfel, comunicatele pe care le transmite DSVSA nu vor fi decât informări sterile, ce nu vor avea niciun fel de efect în sensul prevenirii și combaterii rabiei.
De ce nu îl întrebați pe dl director si despre achiziția vaccinului antirabic sau despre plata concesionarilor?
Iar voi, voi aruncați cu niște acuze grave despre care daca intr-adevar știți, ar trebui sa aduceți la cunoștință unor organe competente.