O bijuterie din marmură, unică în Bârlad, așteaptă de zeci de ani să fie pusă în valoare

Una dintre cele mai frumoase statui din Bârlad, pe care orice oraș din lume și-ar dori să o aibă, este de zeci de ani nepusă în valoare. Statuia doctorului Constantin Codrescu, din curtea Spitalului Municipal „Elena Beldiman”, o statuie de for public, de o valoare inestimabilă, opera lui Fritz Storck, nu a beneficiat cât a meritat, din păcate, de atenția edililor care s-au succedat la conducerea orașului.

De zeci de ani, ea este obturată de copaci, ceea ce face să nu fie vizibilă din stradă, iar terenul din jurul ei este neamenajat pentru a scoate în evidență frumoasa lucrare în marmură albă, amplasată în acel loc în anul 1903.

Ar fi fost frumos să se amenajeze o alee în fața acestei statui, iar grădina din jurul ei să fie în permanență îngrijită și împrospătată în fiecare anotimp cu plante de sezon. Un mic parc cu bănci ar fi potrivit să fie amenajat în jurul statuii celui care celui care a avut o contribuție imensă la înființarea noului spital în 1881.

Statuia are, de jur împrejur, un spațiu bine delimitat care ar trebui să fie plin de gazon și flori. Din păcate, cu unele mici excepții, mai tot anul, terenul este neîngrijit, plin de bălării și uscături, cum este și acum.

„O operă de artă care poartă semnătura unui sculptor de referință în arta românească, Fritz Storck, trebuie să fie tratată cu respectul cuvenit și pusă în valoare astfel încât să fie vizibilă și să poată fi admirată. Cred că terenul din jurul ei trebuie să fie îngrijit în permanență și să fie înconjurată de flori și gazon, așa cum se întâmplă în cazul altor statui din oraș. Lucrarea, una dintre cele trei statui în mărime naturală din Bârlad, trebuie întreținută, dar pentru asta este nevoie de soluții speciale pentru curățarea marmurei, care să nu deterioreze materialul.”, a declarat muzeografa Nicoleta Arnăutu, fostă directoare a Muzeului „Vasile Pârvan”.

Un oraș civilizat din orice colț al acestei lumi ar ști să prețuiască o asemenea lucrare de artă, care poate rivaliza cu orice sculptură din lume. Fritz Storck a realizat această statuie a doctorului Constantin Codrescu, la scara 1:1, în anul 1881. Ea îl înfățișează pe doctorul Codrescu stând în picioare, cu cartea „Igiena” în mâna stângă (pentru care a primit Premiul Academiei Române) și actul de fondare a clădirii spitalului, în mâna dreaptă. Câteva dintre publicațiile sale sunt pe postament, iar soclul este decorat cu panouri realizate din cununi de lauri.

Sculptorul a fost coleg cu pictorul Ștefan Luchian la Academia de Artă și este fiul lui Karl Storck, care, alături de pictorul Theodor Aman, a înființat prima Academie de Artă din București.

Cât despre personalitatea doctorului Constantin Codrescu, despre care cei mai mulți bârlădeni nu știu nimic, sau că este imortalizat în statuia din curtea spitalului, Bârladul îi datorează enorm.

Doctorul Codrescu s-a născut la Bârlad în 1840, și-a făcut studiile medicale la Universitatea din Paris, iar la întoarcerea în țară s-a angajat la noul spital din Bârlad, unde a lucrat până la moartea sa, în 1891.

„Spitalul din Bârlad fusese înființat în 1838 ca urmare a donației vornicesei Elena Beldiman. Aceasta lăsase prin testament moșia ei din Popeni, județul Tutova (azi în județul Vaslui), pentru ca din venitul ei să se construiască un spital care să-i poarte numele.

La 27 octombrie 1838, frații aga Neculai Greceanu și spătarul Iorgu Greceanu, nepoții vornicesei, au deschis spitalul în casele lui Gheorghe Costăchel. Epitropia Sfântul Spiridon din Iași înscrie în buget întreținerea acestui prim lăcaș spitalicesc din Bârlad. Având inițial o capacitate de 20 de paturi, spitalul atinge în 1850 la o capacitate de 30 paturi.

Doctorul Constantin Codrescu este angajat ca medic al spitalului în 1865 iar în 1866 este numit director al spitalului, funcție pe care a îndeplinit-o până la moartea sa în 1891. Constatând că spitalul funcționa în condiții improprii, doctorul Codrescu decide ca, pe lângă activitatea sa de medic, să-și dedice eforturile în direcția construirii unui nou așezământ spitalicesc în Bârlad.

La 17 ianuarie 1867 organizează o întrunire publică la care au participat numeroși cetățeni din Bârlad. Făcând o prezentare detaliată a problemelor asistenței sanitare în orașul Bârlad, doctorul Codrescu a reușit să convingă cetățenii orașului să contribuie la finanțarea acestui proiect, prin donații și fără a face apel la finanțele publice.

În luna ianuarie 1871 se înființează epitropia viitorului spital care ia numele „Spitalul Bârlad și Elena Beldiman”, după numele donatorilor principali. Construcția noii clădiri a fost încredințată arhitectului Loran Ingverman, iar calitatea de diriginte de șantier a fost preluată de doctorul Constantin Codrescu, care a participat permanent la proiectarea si supravegherea execuției construcției.

Noul local al spitalului a fost inaugurat festiv pe 17 aprilie 1881. Inițial spitalul a funcționat cu 72 de paturi, deși condițiile permiteau amplasarea a 120 de paturi. Arhitectura impunătoare a clădirii a constituit obiectul prezentării la Expoziția Mondială de la Paris. La această expoziție, caloriferul inventat și introdus în construcția spitalului de către doctorul Constantin Codrescu a obținut o mențiune onorifică.

Ținând seama de progresele care se realizau atât în medicină cât și în organizarea și funcționarea spitalelor, doctorul Constantin Codrescu a separat în spațiul existent al spitalului serviciul de chirurgie de cel medical.

Ulterior, prin construcția unor noi spații, doctorul Codrescu înființează în 1883 o secție de boli contagioase și sifilitice. Spitalul din Bârlad a funcționat cu această bază materială până în anul 1975, când noua clădire de spital cuplat cu policlinica a preluat o parte din secții.”, după cum precizează Wikipedia.