Scandal mare la padocul public din Bârlad. Angajații adăpostului aplică în continuare, cu mare artă, tehnica secretomaniei, fiind dirijați de la „centru” să fie reticenți în fața unor solicitări (cu bază legală, de altfel), venite din partea asociațiilor de protecție a animalelor.
Conform Legii adăposturilor publice, ONG-urile au dreptul să monitorizeze activitatea de la padoc: sterilizările, eutanasierile, condițiile de cazare și îngrijirea animalelor. De asemenea, reprezentanții acestor asociații pot avea acces în cabinetul medicului de la padoc pentru a verifica modul în care se fac sterilizările, ce substanțe sunt folosite la eutanasierea, pentru că acestea trebuie făcute cu substanțe care asigură o moarte ușoară și rapidă animalului și nu în chinuri, după câteva ore.
Ieri dimineață, la adăpostul public din Bârlad s-a iscat un adevărat scandal după ce reprezentanții Asociației „Ultima speranță la viață”, veniți să adopte câțiva câini au fost opriți să intre în cabinetul medicului veterinar chiar de către acesta.
Pentru că ONG-iștii au insistat să intre, medicul a chemat Jandarmeria. Împiedicarea reprezentanților asociației de a intra în cabinet era motivată de faptul că în cabinet se afla congelatorul în care se depozitează cadavrele câinilor, congelator care nu trebuie să stea în cabinet ci într-un în care cei care apără drepturile animalelor să poată verifica trasabilitatea.
Pentru că aveau informații despre eutanasieri numeroase, ONG-iștii au cerut medicului să explice de ce nu i-a chemat să asiste la eutanasieri și câți câini au fost uciși astfel. Medicul le-a explicat că nu poate să le dea un răspuns, întrucât acestea sunt „informații clasificate”.
Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. Cabinetul veterinar al padocului nu are cum să fie privat, de vreme ce se află într-un adăpost public și funcționează cu bani publici, cu un program între 8-12, teoretic, pentru că de multe ori medicul părăsește cabinetul mult mai devreme.
În privința „informațiilor clasificate”, aceasta este o declarație de noaptea minții. Prezența ONG-urilor la eutanasieri este obligatorie, ca de altfel și anunțarea publică a eutanasierilor, DSVSA oferind ori de câte ori i se solicită date despre numărul câinilor adoptați, eutanasiați sau morți din cauze naturale. Cu toate acestea, padocul public ține doar pentru el aceste informații, considerându-le „clasificate”.
Jandarmii sosiți la fața locului au discutat atât cu medicul, cât și cu reprezentanții Asociației „Ultima speranță la viață” și în urma verificării documentelor acestui ONG, printre care și o hotărâre judecătorească definitivă, au realizat că apărătorii drepturilor animalelor au dreptate și că prezența lor în adăpost este justificată.
La câteva minute după plecarea jandarmilor, a sosit în adăpost și Iulian Bîca, administratorul public al orașului, chemat de unul dintre angajați. Edilul, cu o cămașă cărămizie, asortată cu pantofii de aceeași culoare, părea destul de neasortat cu realitatea din padoc, respectiv cu legislația privind drepturile asociațiilor de protecție a animalelor. Nu a fost deloc dispus să răspundă întrebărilor reprezentantei ONG cu privire la situația câinilor din padoc, precum și la eutanasierile de săptămâna trecută.
Într-o discuție cu reprezentanta ONG-ului, Bîca i-a spus că nu trebuie să aibă fața așa „înnegurată” și să nu mai perturbe activitatea padocului. Acesta i-a explicat că a venit la padoc pentru că legea îi permite și că vrea ca de acum înainte atât medicul veterinar, cât și lucrătorii padocului (care vor fi aceeași și după concursul formal de astăzi), să respecte legislația în vigoare și să informeze ONG-urile când se fac sterilizări și eutanasieri.
Femeia era îndreptățită să fie nemulțumită, mai ales că asociația ei a susținut enorm padocul public prin donații care au însemnat tone de mâncare pentru câinii din padoc, când Primăria nu avea o boabă, dar și prin adopții și campanii de sterilizări gratuite, pe banii străinilor și nu ai Primăriei, care se lăuda pe FB cu aceste activități.
Meteahna secretomaniei din administrația locală s-a înrădăcinat și la adăpostul public, mai ales de la Buzamăt încoace, iar motivul este unul clar: ascunderea ilegalităților care se comit.
Reprezentanții ONG-urilor aveau informația că pe 27 iunie a ieșit din adăpost un camion încărcat cu cadavre de câini eutanasiați, care erau transportate către crematoriu.
Întrebați despre acest transport, reprezentanții Primăriei au negat, așa că Asociația „Ultima speranță la viață” a solicitat DSV să facă o anchetă pentru a afla adevărul. De asemenea, a solicitat și o situație a câinilor dați spre adopție, eutanasiați sau morți din cauze naturale în ultimele 12 luni.
Mai mult ca sigur, zecile de eutanasieri care s-au făcut în ultimul timp, au fost dictate de Primărie, iar medicul s-a conformat unui ordin verbal. Nimic mai greșit, pentru că Asociația va face plângere penală pe numele medicului de la adăpost, iar cel care va răspunde va fi el și nu cineva din Primărie.
Eutanasierile sunt prevăzute în lege ca ultima soluție într-un adăpost public, însă acestea trebuie făcute în prezența ONG-urilor, care mai pot salva prin adopție câteva animale, dar și după ce angajații padocului au epuizat toate etapele pentru salvarea câinilor, cu accent pe publicitatea pentru adopție și târgurile pentru adopție.
Întrebarea care ar trebui să dea de gândit autorităților locale este de ce, după 30 de ani de cheltuit bani cu padocul, în Bârlad sunt tot mai mulți câini pe stradă? Răspunsul este că Primăria nu s-a implicat în alocarea de fonduri pentru sterilizări în masă, bazându-se doar pe campaniile organizate de ONG-uri.
Politia animalelor ,ce face,de ce nu intervine???