Un dascăl model. Așa a rămas în memoria colegilor de catedră și a generațiilor de elevi învățătoarea Măndița Andrei, care și acum, la 84 de ani, se emoționează ori de câte ori vede elevii trecând spre școală. Locuiește în apropierea Școlii Gimnaziale „Manolache Costache Epureanu”, unde a activat cea mai mare perioadă din cariera sa de dascăl.
De la geamul apartamentului ei, situat la etajul III, vede zilnic grupuri de copii mergând spre școală cu ghiozdanele în spate, râzând sau hârjonindu-se și, de multe ori tresare, iar nostalgia îi cuprinde sufletul, mai ales la începutul anului școlar.
Își amintește de anii petrecuți cu elevii din clasele primare, pe care i-a iubit enorm, cu o parte dintre ei păstrând în timp legătura. Din 2005, când s-a despărțit de ultima promoție din viața sa de dascăl, a trebuit să învețe să trăiască fără elevii din clasele mici, care i-au adus atâtea bucurii și satisfacții profesionale și personale.
Se bucură acum de cei doi fii, Dorel, profesor de muzică, și Vil, profesor de chimie, dar și de cei doi nepoți ai săi, Tudor și Călin, muzicieni la Viena și Londra, care au moștenit talentul bunicului lor matern. Tudor este absolvent al Royal Academy of Music, iar Călin a absolvit Royal College of Music din Londra.
Măndița Andrei nu a știut dintotdeauna că va fi învățătoare. Iubea însă enorm copiii, îi adora, iar destinul a făcut să urmeze cariera pedagogică, profesia de învățător fiind una atractivă, atât ca statut, cât și ca remunerare. O profesie potrivită pentru o fată de la țară, care avea reale calități pentru o carieră pedagogică.
Fata isteață și energică din Ibănești a urmat Liceul Pedagogic din Bârlad, având șansa de a avea la clasă profesori excelenți, precum Elena Mărgineanu, Alexandru Craus sau Constantin Parfene.
După finalizarea cursurilor la acest liceu, unde într-adevăr se făcea carte, în 1959 a fost repartizată la țară.
„Mi-am luat meseria în serios. Am predat la Școala din Pogonești, la clasele I-IV, dar și la gimnaziu, apoi la Tutova, unde am fost solicitată chiar de către director să predau matematica la clasele V-VI. Ulterior, am participat la un concurs pentru un post mai bun și am luat nota cea mai mare. Am fost repartizată la Bârlad, la Școala nr. 6, în Podeni, dar din cauza inundațiilor, care au determinat migrarea elevilor, nu am primit postul, pentru că ultimul venit rămânea fără post. Pentru că, totuși câștigasem un concurs pe merit, am plecat la Minister și am solicitat explicații. Se întâmpla primăvara, iar în toamnă am fost titularizată, conform deciziei Ministerului. După o experiență neplăcută la Școala de Muzică, am continuat să predau la Școala nr. 9, actualmente Școala <<Manolache Costache Epureanu>>. În 1974, directorul de atunci, domnul Alexandru Săidăcaru, a făcut tot posibilul să mă ia în școala pe care o conducea. Zece ani mai târziu, am fost chemată de către inspectorul general școlar, domnul Constantin Clisu, care mi-a propus să dau examen pentru postul de inspector pentru învățământul primar. Mi-a spus, aproape textual, <<Ați muncit mult și frumos și am venit să vă propun să deveniți inspector>>. Și uite așa, până în 2001, mi-am desfășurat activitatea în cadrul ISJ Vaslui. A fost o perioadă destul de grea, departe de casă, cu deplasări multe în comunele din județ, cu inspecții, dar sincer, îmi era dor să-mi fac meseria de învățătoare.”, a povestit Măndița Andrei.
Dragostea pentru bobocii de clasa I a determinat-o să îl roage pe inspectorul general de atunci, Ionel Armeanu Ștefănică, să îi mai dea posibilitatea de a preda la clasă încă patru ani, adică să mai ducă la bun sfârșit o serie de elevi ai Școlii nr. 9.
După 65 de ani dedicați învățământului primar, Măndița Andrei are satisfacția că a reușit să facă din prichindeii care plângeau în prima de zi școală niște elevi foarte buni, care au făcut față cu brio în gimnaziu și liceu și au reușit în viață, majoritatea fiind absolvenți de facultate.
Învățătoarea Măndița Andrei spune că a avut numai elevi buni, dar omite să menționeze că datorită strădaniei sale la catedră aceștia au reușit să învețe să scrie corect, caligrafic, să citească cursiv la prima vedere, să socotească, adică să-și formeze baza pentru parcursul lor educațional viitor.
La 84 de ani, doamna învățătoare Andrei își vede de bătrânețe, dar și citește atât cât o mai ajută vederea. Își dorește să mai trăiască pentru a-și ține în brațe strănepoții, recent având loc nunta nepotului său mai mare, Tudor.
Din când în când, răsfoiește albumul cu fotografii și retrăiește momente importante din viața sa de dascăl de școală primară. Este unul dintre învățătorii care vor rămâne peste timp un reper pentru generațiile viitoare de dascăli.
Învățătorul este persoana care ghidează primii pași ai copilului în lumea cunoașterii. Imaginea învățătorului nu poate fi uitată toată viața, pentru că el a fost cel care ne-a deschis ochii către universul literelor și cifrelor, a pus piatra de temelie a formării noastre.
Ziua Mondială a Educației, sărbătorită astăzi, 5 octombrie, este prilejul perfect pentru a ne arăta recunoștința față de acești oameni minunați, care sunt dascălii, precum Măndița Andrei, căreia îi urăm sănătate multă și pe care o asigurăm că foștii săi elevi o prețuiesc și nu au uitat-o.
