Viorica Cîmpeanu, fiică a satului Florești din județul Vaslui, s-a întors acasă, pentru prima dată după 20 de ani petrecuți în străinătate. După o viață care ar face subiectul celui mai de succes bestseller, Viorica Cîmpeanu trăiește, în sfârșit, liniștit în Franța, acolo unde a continuat pasiunea pentru scris și unde a reușit să publice deja 16 cărți sub numele Rica Laurent.
A revenit în țară, zilele acestea, cu un braț plin de cărți și a reușit chiar să pună la punct o lansare de carte, care a avut loc vineri în foaierul Teatrului „Victor Ion Popa” din Bârlad.
Publicul, destul de restrâns, dar extrem de sufletist, a primit-o cu multă admirație pentru realizările sale ca scriitoare, dar și pentru incredibila sa poveste de viață.
Prezentarea creației sale literare, dar și o trecere în revistă a biografiei scriitoarei, a fost făcută în deschiderea lansării de către Teodora Spînu, secretar literar al teatrului din Bârlad.
Majoritatea cărților moldovencei din Florești, scrise cu ușurință, din inimă, de multe ori cu nod în gât și lacrimi pe obraz, sunt de memorialistică. Autoarea ne dezvăluie lungul drum către exil, ne povestește despre copilărie (o copilărie tristă, petrecută într-o familie dezorganizată, care a dat-o spre adopție), despre viața la Florești, dar ne propune și schițe comice. Toată viața, a răzbit prin umor, râzând ori de câte ori era tristă.
Alături de ea, la lansarea volumelor sale au fost prezenți colegi de școală ai scriitoarei, Marcu Teofil, fost director al școlii din Florești, dar și Arleta Arsene, fosta profesoară de limba română a Vioricăi Cîmpeanu, profund surprinsă de pasiunea pentru scris a fostei sale eleve.
Considerată de unii critici ca fiind varianta feminină a lui Panait Istrati, cu un har de povestitoare autentică, Viorica Cîmpeanu a scris 11 cărți în țară, iar în Franța alte 16.
Deși e plecată de 25 de ani în străinătate, nu a uitat o clipă satul natal. Dorul de casă a urmărit-o neîncetat și a încercat pe cât posibil să-și creeze în Franța un loc în care să se simtă ca acasă. Revenirea pe plaiurile natale a fost ca o adiere de vânt revigorantă, a cărei mângâiere plăcută a atins toată comunitatea din Florești.
S-a întors acasă cu aceste daruri minunate, cărțile, frânturi din viața sa tumultuoasă, dar a venit și cu o surpriză imensă: un spectacol de comedie, un colaj de cinci scenete scrise de ea și interpretate în limba română alături de un actor francez independent.
O adevărată performanță pentru Serge Mascaro, de a juca o oră și jumătate în limba română. Cea care l-a învățat și îndrumat este chiar Viorica Cîmpeanu, și tot ea este regizoarea, scenografa și costumiera spectacolului. Podul casei sale a devenit garderobă și atelier de croitorie, e fiind creatoarea și realizatoarea costumelor.
Cu ceva ani în urmă, moldoveanca noastră a pus bazele unei trupe de teatru independente, care joacă sub numele „Vântul din Est” pe scenele multor orașe din Franța, inclusiv la Paris. Partenerul său din spectacolul „Excentricii”, prezentat vineri, 15 martie, pe scena Teatrului „V. I. Popa”, este un actor independent, ce joacă în mai multe limbi, pe scenele din toată lumea.
Este incredibil cum o femeie de la țară, plecată în străinătate pentru a-și putea crește cei cinci copii, a reușit singură să-și facă un rost și mai ales să-și hrănească pasiunile pentru scris și teatru. Cheia succesului? Tenacitatea, perseverența și munca. Este aceeași femeie simplă și autentică, care după atâția ani vorbește perfect limba română, fără accent.
Viorica Cîmpeanu, acum în vârstă de 65 de ani, a plecat din România în 2000 și, după câteva încercări de a-și face un rost în câteva țări, a ajuns în Franța, țara unde s-a stabilit și care a ajutat-o să trăiască decent.
A plecat doar cu hainele de pe ea, făcând autostopul. A încercat să câștige bani dând în cărți, strângând melci, făcând croitorie, îngrijind bătrâni, dar nu a renunțat o clipă la scris.
A reușit în cele din urmă să cumpere o pădure de 11 hectare și să trăiască din altoirea copacilor și vânzarea lor. Are o grădină cu 40.000 de specii de flori și a început deja să facă teste pentru producerea unui parfum multifloral, cu ajutorul unei instalații montate în subsolul casei.
Are și un iaz cu pești, așadar, tot decorul care să-i aducă aminte de satul natal. Așa a reușit să creeze, fie că era la muncă în pădure, fie la pescuit, fie în timpul când avea grijă de o bătrânică pe care a adus-o acasă la ea, din azilul unde o uitaseră copiii.
Scrisul și teatrul au reprezentat și reprezintă o adevărată terapie pentru suflet. Cu această terapie a reușit să supraviețuiască, să treacă peste obstacole, să devină o forță pentru ea și copiii ei, iar ceea ce nu a putut să o doboare a făcut-o mai puternică.
Viorica Cîmpeanu și-a propus să vină de acum încolo în fiecare an în România, să se întâlnească cu oamenii dragi ei, cărora le va aduce cărți.
Viorica Cîmpeanu este un adevărat personaj. Acest personaj a impresionat-o mult și pe profesoara de franceză Elena Popoiu, vicepreședintă a „Academiei Bârlădene”, care a propus ca într-unul din numerele viitoare ale revistei Academiei Bârlădene să apară și un articol despre scriitoarea Rica Laurent.
Starețul Mânăstirii Florești are de gând să amenajeze într-un colț al mănăstirii un muzeu și un loc pentru o bibliotecă unde vor sta la loc de cinste cărțile Vioricăi Cîmpeanu, fiica Floreștiului, care nu a uitat de unde a plecat și a scris despre satul natal în cărțile sale. În acest fel, Viorica va fi tot timpul acasă, în Floreștiul de care își amintește în fiecare zi.
Prolifica scriitoare a terminat alte câteva manuscrise, iar cele pe care nu va ajunge să le va transforme în cărți, le va lăsa în grija unui nepot pentru a le tipări, dacă ea va pleca într-o bună zi. Este cea mai mare zestre pe care o va lăsa scriitoarea familiei sale, dar și comunității unde s-a născut și de unde a plecat în lumea largă.
Admirabilă pentru curajul vieții și pentru mărturiile pe care le-a prefăcut în cărți, Viorica Laurent merită deplin articolul scris cu atâta suflet de Mihaela Niculescu! Felicitări!