Perseverența unui bârlădean atras de istoria orașului său, care a petrecut ore în șir în arhive, studiind documente și cărți, a dus la descoperirea unor detalii cu privire la incidentul diplomatic internațional care a avut loc la Bârlad în urmă cu 58 de ani. Atunci, orașul rulmenților și-a înscris numele și în evidența internațională a incidentelor diplomatice.
În urmă cu ceva timp, pasionatul bârlădean, care dorește să-și păstreze anonimatul, a descoperit în cartea lui Petre Opriș, „Armată, spionaj și economie în România (1945-1991)”, numele Bârladului, oraș în care s-a petrecut un incident diplomatic între țările „frățești” România și URSS.
Acest lucru i-a stârnit curiozitatea, considerând că rareori orăşele neimplicate în politica externă au parte de aşa ceva, diplomația fiind rezervată capitalelor statelor, iar ceea ce s-a întâmplat la Bârlad este un eveniment aproape singular.
A început să cerceteze mai multe surse, precum documente din arhive dar și diferite apariții editoriale. A reușit în cele din urmă să pună cap la cap date culese din lucrarea lui Vasile Buga, „O vară fierbinte în relațiile româno-sovietice. Convorbiri de la Moscova din iulie 1964” și dosarul „Contraspionaj țări socialiste anti-KGB, înființarea și primii ani 1963-1973”, a lui Sorin Aparaschivei, dosar identificat la Arhivele Naționale ale României de către Petre Opriș, doctor în istorie și absolvent al Academiei Militare.
Meticulosul bârlădean pasionat de istorie a reușit astfel să reconstituie filmul incidentului diplomatic petrecut în orașul rulmenților, în 11 iunie 1964, pe care Puls24.ro vi-l prezintă în premieră.
<<Se împlinesc în curând 58 de ani de când Bârladul, oraş apăsat de o importanţă cultural-istorică seculară, şi-a înscris numele şi în evidenţa internaţională a incidentelor diplomatice.
„În anul 1963 colonelul sovietic Makovkin V.S. se prezintă la ambasada sovietică din Romania în calitate de ataşat militar. Contraspionajul românesc află că de fapt era coordonatorul spionajului militar sovietic pentru întreaga peninsula balcanică. În urma constatării că avea o activitate “ostilă” la adresa ţării noastre i se deschide dosar de urmărire informativă.
În urma unei excursii organizate de statul român, Makovkin ajunge la Bârlad la 11 iunie 1964, unde îl contactează pe Ion Petrache, liderul Comitetului Sindical de la Fabrica de Rulmenţi.
Vorbind puţin limba română, colonelul se prezintă drept ataşatul militar al Ambasadei Iugoslaviei în România şi îl invită pe Petrache la restaurantul Moldova. Acolo, i-a cerut concetăţeanului nostru informaţii sensibile cu caracter personal despre Gheorghe Gheorghiu Dej, Preşedintele Consiliului de Stat. La despărţire Makovkin i-a propus lui Ion Petrache să-l viziteze la Bucureşti, subliniind încă odată că este ataşatul militar al Ambasadei Iugoslaviei.
Dar, urmare a existenţei dosarului de urmărire pe numele Makovkin, întâlnirea a fost supravegheată.
După o săptămână colonelul sovietic este invitat la Ministerul Forţelor Armate, Secţia Legături Externe, unde este interogat de colonelul Ranga C., lt. colonelul Gheorghiu V. şi maiorul Voiculeţ I. reproşându-i-se că s-a prezentat în mod oficial drept reprezentantul unui alt stat. Makovkin neagă totul până când, confruntat cu sindicalistul Ion Petrache, devine nervos şi afirmă că dânsul, reprezentantul glorioasei armate sovietice, nu trebuie astfel tratat!
Incidentul nu s-a oprit însă aici! La convorbirile sovieto-române de la Moscova, 7-14 iulie 1964, Nikolai Podgornîi, Secretarul General Al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice îl dojeneşte pe reprezentantul României, Emil Bodnăraş, la rândul său agent sovietic, pentru cele întâmplate la Bârlad şi pentru îndrăzneala României de a-l interoga pe Makovkin, menţionând:
“O asemenea atitudine faţă de reprezentantul militar sovietic…nu este compatibilă cu niciun fel de norme ale relaţiilor dintre state suverane, cu atât mai mult cu cât este vorba de ţări socialiste, aliate conform tratatului de la Varşovia. Considerăm acest lucru nemaipomenit. Este jignitor şi inadmisibil.”
Cu toate acestea Uniunea Sovietică a fost nevoită să-l retragă de la post pe colonelul Makovkin, doi ani mai târziu.>>
Insistența asupra acestui subiect a bârlădeanului pasionat de istoria locală a fost apreciată de istoricul Petre Opriș, care în corespondența avută cu acesta scria:
„Felicitări pentru descoperire! Sunteţi perseverent şi aveţi puterea să treceţi prin ziduri. :)”, sau „Vă mulţumesc pentru corespondenţa pe care o purtăm pe teme istorice. Rar mi se întâmplă să primesc mesaje de acest gen de la pasionaţi ai istoriei româneşti.”
