La mâna destinului. Familia Radu, din Coroieștii de Sus, trăiește la limita sărăciei și a suportabilității fizice și sufletești. Locuiește într-o casă dărăpănată, veche de peste 150 de ani, pe care a cumpărat-o cu mai mulți ani în urmă, când, de nevoie s-a retras de la Bârlad la țară.
O parte din casă s-a prăbușit, iar cealaltă la un cutremur mai mare se va nărui. Anul trecut, cu ajutorul Episcopiei Hușilor și a Parohiei din Coroiești, acoperișul casei prin care ploua efectiv, a fost înlocuit. Cu sprijinul oamenilor de bine, au fost montate geamuri termopan la singura cameră pe care o au și ușă de termopan la intrarea în casă.
Aceste lucrări, ca și igienizarea holului și camerei din care este compusă locuința familiei Radu, s-au făcut cu ajutorul Bisericii. S-a intervenit pentru strictul necesar, fiind un caz de urgență, însă dar casa are nevoie de reparații mult mai complexe.
Membrii familiei se bucură că nu-i mai plouă în casă și că pereții au fost reparați cât s-a putut, dar se gândesc cu groază la iarnă, că vor îngheța din nou în casă, întrucât soba pe care o au nu menține căldura decât atunci când arde focul.
Nu mai au prea multe lucruri în casă, în afară de un pat, un dulap, un frigider și un aragaz, care funcționează destul de prost. Familia Radu trăiește dintr-un venit de 1.280 de lei, cât este pensia de handicap a lui Ioan Radu, pentru că soția lui, Elena, nu are niciun venit. A lucrat la CAP, dar nu a putut fi pensionată, pentru că, spune ea, nu s-au mai găsit actele doveditoare. O parte din bani se duce pe medicamente, iar cu restul trebuie să supraviețuiască.
Cei doi soți, de 71 și 72 de ani, trăiesc nu doar cu povara lipsurilor și bolilor, ci și cu durerea că fiul lor de 46 de ani a devenit o persoană cu afecțiuni psihice, după ce s-a întors din detenție, unde a suferit un șoc ce l-a marcat pentru toată viața.
Bărbatul s-a închis în el, s-a izolat, nu vorbește cu nimeni și preferă să doarmă într-o încăpere care pe vremuri a fost grajd. Își duce viața acolo într-o mizerie de nedescris, iar părinții nu au nicio putere să-l ajute. Imaginea suferinței lui îi afectează într-atât, încât le este greu să vorbească despre această traumă.
Nenorocirile nu se opresc aici. Ioan Radu, capul familiei, a rămas fără un picior în tinerețe, în vreme ce lucra la Casa Poporului, în perioada stagiului militar. Își condusese soția la tren și când a vrut să coboare, a căzut și i-a fost prins piciorul pe șină, fiindu-i tăiat de roată.
S-a chinuit cu o proteză, apoi cu alta, aceasta din urmă fiind și mai proastă decât prima. Îi trebuie bani, măcar 1.000 de lei, pentru ca proteza veche să fie completată cu laba piciorului.
Nu are cu ce să o cumpere, așa că s-a resemnat și merge șchiopătând, obosind repede, motiv pentru care nu poate face mare lucru prin curte sau munci cu ziua pentru a-și ajuta familia.
S-a resemnat și în privința operației de hernie de disc, pentru care are indicație. Nici nu se poate gândi să se opereze, pentru că este convins că medicii nu se uită la un om sărac ca el.
Acești oameni și-au pierdut orice speranță și trăiesc de azi pe mâine, rugându-se la Dumnezeu să le ajunge gândurile negre și să-și poată duce viața mai departe.
Familia Radu trăiește într-unul din satele izolate ale județului, în care există doar 45 de case. În apropiere mai e o singură casă, în care locuiește o vecină bătrână, iar dacă au probleme urgente de sănătate nu are cine să cheme ambulanța.
Primăria nu le-a oferit până acum niciun ajutor material, singurul ajutor fiind o cupă de lut adus în toamnă cu buldozerul, pentru a-și repara pereții. Nu au niciun fel de sprijin, în afara unei rude mai îndepărtate, din Bârlad, care, din când în când le mai aduce alimente.
Oamenii își trăiesc în tăcere drama și pe zi ce trece îi cuprinde mai mult deznădejdea. Cei care doresc să ajute familia Radu, pot face donații în contul: RO12BTRL03801201B08907XX, deschis la Banca Transilvania, Sucursala BT Vaslui, pe numele Ioan Radu.
