La cei 92 de ani ai săi, dr. Maria Drăghici, fost medic pediatru și director al Spitalului de Copii din Bârlad, continuă să inspire generații întregi prin exemplul unei vieți dedicate copiilor. Cu prilejul Zilei Internaționale a Copilului, distinsa doctoriță a acordat un interviu în care a rememorat cu emoție anii în care meseria de pediatru însemna mai mult decât o carieră – însemna vocație, empatie și iubire nemărginită pentru cei mici.
Ziua de 1 Iunie este un moment important pentru doctorița nonagenară, în care își aduce aminte cu plăcere de bucuria de pe fețele copiilor, micuții pacienți de care s-a ocupat toată viața.
Mai mult ca oricând, în acea zi, copiii internați, care primeau dulciuri, jucării și asistau la spectacole susținute de elevii din oraș, uitau de boală, de teama de injecții, de mirosul de spital, de lipsa părinților de lângă ei, iar bucuria lua locul suferinței.
Originară din comuna Șuletea, județul Vaslui, Maria Drăghici a fost influențată de mediul în care a crescut – un spațiu rural în care părinții, cadre didactice respectate, și cadrele medicale locale își făceau cu devotament datoria față de comunitate.
Medicul pediatru Maria Drăghici a fost dintotdeauna o persoană empatică față de copii. A stat printre ei și pentru că părinții săi, Dumitru și Natalia Ciobanu, învățători la Fedești, com. Șuletea, interacționau zilnic cu elevii de școală primară.
„Am ales să urmez medicina, mai precis Facultatea de Pediatrie, pentru că, de mică, mi-au plăcut copiii. Mi-a plăcut să-i văd veseli, sănătoși și să-i ajut atunci când sunt bolnavi. De mică, am simțit nevoia de a-i proteja și îngriji, de a le alina durerea, pentru că nu suportam să-i văd că suferă. Recunosc că m-am apropiat de copii și datorită părinților mei, doi oameni minunați, Dumitru și Natalia Ciobanu, care, de zece ani, sunt patronii spirituali al Școlii Primare din Fedești. Pe vremea copilăriei mele, în comuna Șuletea era un medic și o moașă, cadre medicale devotate, responsabile, cu o pregătire serioasă, cum din păcate mai rar găsim astăzi. Copilă fiind, m-a impresionat devotamentul lor față de oamenii în suferință, de copii în special, și mai târziu am hotărât să devin medic pediatru.”, a declarat dr. Maria Drăghici, pentru Puls24.ro.
După absolvirea Liceului „Iorgu Radu” din Bârlad, în anul 1951 a dat examen la Facultatea de Medicină din Iași, iar după doi ani, înființându-se Facultatea de Pediatrie, s-a transferat acolo. După șase ani de facultate și trei ani de secundariat, a susținut examen de specialitate la București, devenind medic specialist pediatru.
În timpul practicii s-a consolidat și mai mult legătura dintre ea și micii pacienți aflați în suferință.
„Făceam stagii de practică și în vacanță. Puteam rămâne în Iași la facultate, sau puteam veni acasă, ceea ce am și făcut. Mă atașasem foarte tare de copii, iar când un copil fără mamă se agăța de mine, simțeam că mă topesc. Erau mulți copii orfani atunci, ca și mulți copii săraci. Țin minte că într-o zi i-am dat unui copil un ou și nu știa ce este pentru că nu mâncase niciodată. E doar unul din multele momente care mi-au rămas întipărite în memorie. Copiii sunt pacienți speciali. Pe cât sunt de mici, pe atât sunt de vulnerabili. E greu să comunici cu ei, iar aici intervine medicul cu profesionalism și empatie, dar și prin cunoștințele lui de psihologie, ca interacțiunea cu micuții să se facă astfel încât să nu simtă frica, teama de spital, de injecții. Pentru mine, meseria de medic pediatru este cea mai frumoasă din lume și mi-aș dori ca tânăra generație să opteze pentru această specialitate, din dragoste pentru copii.”, a mai spus dr. Maria Drăghici.
În 1957, proaspătă absolventă a Facultății de Pediatrie, Maria Drăghici a venit la Fălciu, unde a lucrat atât la Spitalul Rural Mixt, cât și la dispensar. Apoi, după cinci ani, prin concurs, a fost repartizată la Bârlad, la Circumscripția nr.1, din structura Spitalului de Adulți Bârlad, unde a rămas până în 1967. În același an a promovat examenul de secundariat.
Cu o memorie admirabilă pentru vârsta ei, aceasta povestește că în mediul rural a avut foarte multe satisfacții profesionale. A depistat epidemii de difterie, leptospiroză, pentru că, având în vedere volumul mare de muncă al cadrelor, medicale, din lipsă de personal, uneori nu se făceau la timp vaccinările. Medicul precizează că vaccinările erau obligatorii și nimeni nu refuza imunizarea, cum se întâmplă astăzi.
După examenul de specialitate, Maria Drăghici a venit la Spitalul de Copii din Bârlad. Era un pas important în cariera sa, să lucreze într-un spital la oraș, iar colectivul de medici și surori medicale a primit-o cu drag.
„Îmi aduc aminte de acea perioadă ca și cum ar fi fost ieri. Pe atunci Spitalul de Copii funcționa într-o casă naționalizată, Casa Juvara, de la Podul Verde. Spitalul de Copii căpătase personalitate juridică în 1950, înainte secția Pediatrie funcționând în cadrul Spitalului de Adulți. Medicul Emil Onete s-a zbătut foarte mult pentru a înființa un spital de copii, în cadrul căruia funcționau secțiile Pediatrie, Tuberculoză copii, două creșe și Leagănul de copii 0-1 an. Când am venit la Spitalul de Copii, în 1967, am găsit un director minunat, dr. Emil Onete, precum și alți medici devotați, care astăzi, din păcate, nu mai sunt printre noi – Florica Onete, Emilia Vlădescu, Eliza Stamate, Ion Gâdei, Margareta Mălinescu și medicul radiolog Iulius Bogos. Spitalul de Copii a mai funcționat în Casa Juvara puțin timp, până în 1971, când medicul Emil Onete a reușit să obțină de la autorități un alt sediu, căminul de muncitori care era situat pe locul în care este acum secția Pediatrie. Imobilul a fost adaptat, dotat corespunzător, iar în 1971 ne-am continuat activitatea în condiții mult mai bune.”, a mai povestit dr. Maria Drăghici.
Datorită caracterului și profesionalismului său, Maria Drăghici, doctorița cu ochi albaștri, înaltă, autoritară, dar mereu cu zâmbetul pe buze și lipici la copii, a ocupat funcția de director al Spitalului de Copii între anii 1979 – 1992.
În 1950, în țară erau doar cinci spitale de copii, iar unul dintre ele se afla la Bârlad. La Vaslui era o secție de Pediatrie.
Spitalul din Bârlad era for metodologic pentru cadrele medicale din Bârlad și teritoriul arondat. În privința personalului, medicul Maria Drăghici spune că angajările în spital se făceau numai pe criteriul competenței. Existau școli de surori și de asistente medicale. Școala de surori se făcea timp de doi ani după școala generală, iar școlile de asistente erau doar în centrele mari și erau urmate timp de trei ani, după liceu și examen de bacalaureat.
„Personalul medical era foarte receptiv, atașat de copii, îi îngrijea ca și cum erau copiii lor. Evident că nu erau condițiile de astăzi, dar cred că era mai multă conștiință, mai multă empatie și respect față de pacient decât astăzi. Mortalitatea infantilă era destul de mare, existând cauze sociale, dar și afecțiuni congenitale, pulmonare, educația sanitară precară a mamelor, abandonul și multe ale cauze. Am reușit să depășim perioadele dificile și încet, încet, medicina a făcut progrese, iar bolile au putut fi tratate și ținute sub control mai ușor. Timpul a trecut atât de repede, iar acum, la 92 de ani, nu s-a schimbat nimic, iubesc la fel de mult această meserie, după cum iubesc la fel de mult și copiii. Deseori, îmi apar flash-uri cu momente din spital, iar cele mai emoționante erau cele când veneam după-amiaza la contra-vizită, iar copiii mă așteptau și mă îmbrățișau. Se bucurau când mă vedeau și asta mă motiva și îmi dădea energie. Cred că, pentru a fi medic pediatru, trebuie să-ți dăruiești priceperea, dragostea, atașamentul și în primul rând să iubești copiii, aceste ființe minunate, inocente.”, a concluzionat Maria Drăghici.
Deși nu mai profesează de trei decenii, Dr. Maria Drăghici nu a fost lipsită de bucuria de a avea în jurul său copii. Copiii rudelor, ai cunoștințelor, dar mai ales nepoții și strănepoții ei.
S-a căsătorit în 1956 cu Dumitru Drăghici, colegul său de grupă, un bun medic ginecolog, care a fost pentru o vreme și director al Spitalului de Adulți din Bârlad. Împreună cu regretatul său soț are doi copii – un băiat inginer, la Bârlad, și o fată, medic de medicina muncii la Iași. Are patru nepoți și patru strănepoți.
Astăzi, la 92 de ani, dr. Maria Drăghici continuă să fie înconjurată de zâmbete de copii – nu în saloanele unui spital, ci în propria familie, acolo unde și-a păstrat rolul de sprijin, ghid și izvor de afecțiune. Ce n-au mai apucat să primească micii pacienți din anii de carieră, oferă acum cu prisosință celor dragi: povețe, mângâieri, răbdare și iubire.
Pentru copiii, nepoții și strănepoții ei, este mai mult decât o mamă și bunică – este un model, o poveste vie despre curaj, dăruire și empatie. În ochii lor, vocația ei nu a apus niciodată, ci continuă, discret, în gesturi simple și în amintiri care cresc odată cu ei.
