Eveniment de referință. Sub genericul „Personalități luminoase ale istoriei”, Societatea Culturală „Academia Bârlădeană” în parteneriat cu Clubul Rotary Bârlad au invitat ieri publicul iubitor de istorie națională la o reuniune – evocare, dedicată Principesei Ileana, fiica cea mică a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria.
Cei prezenți la sediul Academiei Bârlădene au urmărit un film documentar realizat de Clubul Rotary conceput de membrii săi, Valentin Antohi și Ștefan Păiș, vocile feminine și cea a naratorului aparținând rotarienilor Adina Codreanu și Valentin Iosub.
Documentarul „Domnița Ileana”, realizat după o idee a inginerului Ștefan Păiș, prezintă viața unei personalități aproape necunoscute istoriei, o femeie pentru care, în ciuda unui destin nefericit, România a însemnat totul. În ianuarie 1991, când a murit, a luat cu ea în mormânt o cutie cu pământ românesc. A fost un mare caracter, care a rămas nemeritat în umbra istoriei.
Deschiderea evenimentului a fost făcută de către dr. Elena Monu, președinta Academiei Bârlădene, alături de a fiind moderator și prof. Elena Popoiu, vicepreședinta societății culturale.
Prezentarea filmului documentar a fost făcută de către ing. Ștefan Păiș, un mare iubitor de istorie a României, preocupat de cercetarea în acest domeniu. O prezentare neașteptată, cum a apreciat-o profesoara Elena Popoiu.
„Am pornit de la anul 1932, când a fost publicată prima ediţie a lucrării Cartea Apocrifelor, a lui Karel Čapek. Acesta, cu un umor aspru, arată că unor personaje istorice li se acordă mai multă glorie decât au avut. Plecând de aici, am arătat că, deşi niciun român nu este menţionat, asta s-a întâmplat şi în Țara Românească şi în Moldova. Strălucirea unora nu a mai lăsat spaţiu şi pentru personaje remarcabile, cum ar fi Elena Karadja Cantacuzino, Cocuţa Costache sau Ileana. Filmul Domniţa Ileana încearcă să corecteze o astfel de nedreptate. Documentarul a fost prezentat de Clubul Rotary la invitația Academiei Bârlădene, un film care nu s-ar fi putut realiza fără participarea lui Valentin Antohi și a altor rotarieni.”, a declarat ing. Ștefan Păiș.
În sală s-au aflat și alți membri ai Clubului Rotary, precum Adina Codreanu și Vali Popa, dar și membri ai Academiei Bârlădene, reprezentanți ai instituțiilor de cultură și pasionați de istoria României.
„Principesa Ileana a României s-a născut în Palatul Cotroceni, la 23 decembrie 1908/ 5 ianuarie 1909. S-a căsătorit, la 26 iulie 1931, cu Arhiducele Anton al Austriei (de care a divorţat în 1954), cu care a avut şase copii. În ultima parte a vieţii s-a călugărit, sub numele de Maica Alexandra, şi a fondat prima mănăstire ortodoxă de limba engleză din Statele Unite ale Americii. A murit la 21 ianuarie 1991, la Youngstown, în Statele Unite.
Principesa Ileana a copilărit, ca şi fraţii şi surorile ei, la Sinaia şi la Bucureşti. „Copilul cu ochi albaştri“ a fost fiica favorită a mamei ei, care scria:
Ileana era un copil cuminte şi se născuse cu legea binelui într-însa. Pe Ileana n-aveai nevoie s-o înveţi ce e bine şi ce e rău. Dar cu toate acestea, nu era încrezută; era un copil vesel, fericit, plin de viaţă şi de vioiciune.
Mama şi fiica au petrecut clipe de pace în reședința de la Balcic şi la Castelul Bran, pe care Regina Maria i-l va şi lăsa moştenire Principesei Ileana. Tot pe urmele mamei sale avea să calce Ileana prin scrierile ei, dar şi prin opera de caritate, înfiinţând, la Bran, Spitalul „Inima Reginei“ (dedicat memoriei Reginei Maria) şi lucrând ca infirmieră, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. A condus Cercetăşia feminină şi Asociaţia Femeilor Creştine YMCA din România. Curajoasă şi puternică, a ştiut să fie mereu alături de cei aflaţi în dificultate. A studiat la Colegiul din Heathfield-Ascot (Marea Britanie) şi a fost o fire sportivă, pasionată de yachting (avea chiar brevet de căpitan de cursă lungă). A studiat pictura cu Jean Al. Steriadi şi sculptura cu Ion Jalea. Frumuseţea ei a fost admirată în epocă.
S-a căsătorit, la 26 iulie 1931, cu Arhiducele Anton al Austriei (1901 – 1987), descendentul ilustrei dinastii a Habsburgilor, născut la Viena, la 20 martie 1901, un pasionat aviator (de aceea, darul de nuntă din partea Regelui Carol al II-lea a fost un avion de agrement). Nunta a avut loc la Sinaia, în prezenţa multor membri ai dinastiilor europene.
Principesa Ileana a locuit în Austria, la Mödling și Castelul Sonnberg, şi în România, până în 1947, iar apoi în exil, în Argentina (unde a înfiinţat Căminul „Regina Maria“, pentru refugiaţii politici români) şi în Statele Unite ale Americii. Emoţionantă este evocarea de către Principesa Ileana, în cartea Trăiesc din nou, a momentului în care a părăsit ţara şi a felului în care a fost copleşită de dovezile de iubire şi devotament pe care oamenii obişnuiţi le-au dăruit prinţesei ce le stătuse alături.
Principesa Ileana şi Arhiducele Anton au avut şase copii: Arhiducele Ştefan (1932 – 1998), Arhiducesele Maria-Ileana (Minola, 1933 – 1959) şi Alexandra (n. 1935), Arhiducele Dominic (n. 1937, cel care va obține, prin retrocedare, Castelul Bran)), Arhiducesele Maria-Magdalena (n. 1939 – 2021) şi Elisabeta (n. 1942– 2019)). Principesa Ileana a divorţat, în 1954, de Anton al Austriei şi s-a căsătorit la Newton, Massachusetts, în Statele Unite, cu doctorul Ştefan Issărescu. În anii ’50 a străbătut America, ţinând conferinţe despre România şi despre drama ei sub comunism. În 11 ianuarie 1959 o pierdea pe fiica sa, Minola, care a murit în Brazilia, împreună cu soţul ei, într-un accident de avion.
După divorţul de cel de-al doilea soţ, în 1965, Principesa Ileana s-a călugărit, în Franţa, sub numele de Maica Alexandra şi a fondat, în 1967, prima mânăstire ortodoxă de limba engleză din Statele Unite ale Americii, în Pennsylvania, la Ellwood City, Mănăstirea cu hramul Schimbarea la Faţă, a cărei stareţă a fost.
Principesa Ileana a scris mai multe cărţi şi a fost, de asemenea, prezentă în presă, cu articole pe subiecte religioase sau în care îşi evoca ţara.
A revenit în România o singură dată, în septembrie 1990. Puternica ei convingere a fost că esenţial pentru România ieşită din deceniile de comunism era să îşi recupereze istoria. Şi românii începeau să o facă: la Bran, Maica Alexandra a fost întâmpinată cu căldură de 2 000 de oameni. Maica Alexandra, Principesa Ileana a României, moare, înconjurată de familie, la 21 ianuarie 1991, la Youngstown, Ohio, în vârstă de optzeci şi doi de ani. Este înmormântată, conform dorinţei, în grădina mănăstirii pe care a ctitorit-o, în Ellwood City. A luat cu ea în mormânt o cutie cu un pumn de pământ românesc.”.
Copiii principesei Ileana, Arhiducele Dominic și Arhiducesele Alexandra, Maria-Magdalena și Elisabeta, au venit de mai multe ori la București și la Sinaia, singurul care mai este în viață fiind Arhiducele Dominic de Habsburg, în vârstă de 85 de ani, care locuiește la New York. El este, din 2009, proprietarul Castelului Bran.
În 1920, conducerea Brașovului a oferit Castelul Bran Reginei Maria, iar după moarta sa, în 1938, castelul a intrat în posesia Principesei Ileana. Zece ani mai târziu, castelul a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului, iar în 2006 a fost retrocedat moștenitorilor Principesei Ileana.
Filmul realizat de Clubul Rotary prezintă detaliat cine a fost cu adevărat Ileana, fiica mezină a Reginei Maria. Un film de 30 de minute, bine documentat, ce poate fi vizionat pe YouTube și pe site-ul rotarybarlad.ro .
În cadrul evenimentului de la Academia Bârlădeană a fost prezentat și filmul despre Casa Juvara, realizat tot de Clubul Rotary. Prezentarea lui a ajuns pe ecranul Academiei Bârlădene chiar în săptămâna în care a fost anunțată finanțarea guvernamentală de 12 milioane de lei, pentru refacerea acestui monument istoric din Bârlad.
Valeriu Popa, care a fost iniţiatorul proiectului „Salvaţi Casa Juvara”, a detaliat cum s-a ajuns la finanţare în decurs de patru ani, după ce imobilul era pe punctul de a dispărea în ruine, neavând nici măcar înregistrare cadastrală. Campania pentru salvarea Casei Juvara, inițiată în 2021 de Clubul Rotary, a dat roade.
