Despre români, europeni și viitor!
La 9 mai 1877, oamenii politici ai epocii au avut curajul să proclame și afirme o independență pe care poporul roman a câștigat-o apoi cu sânge! Independența politică! Era capacitatea de a-și decide viitorul; nu și de a-l construi. Construcția a urmat după! Cu suișuri și coborâșuri. Și cu prea multe sacrificii. Inclusiv de vieți omenești.La 9 Mai 1945, se punea capăt, în Europa, unui razboi care a arătat toată partea cinică, violentă, irațională a umanității; sau a liderilor ei. A distrus vieți, nediscriminatoriu, de civili, mai mult decat militari, de copii, femei, tineri și bătrâni, fără vreo diferență sau milă. Între 70 si 86 de milioane de oameni au murit; bombardați, împușcați, gazați, înfometați, sufocați…Bucuria păcii, în 9 Mai, a fost pe măsura monstruozității războiului. El ne-a predat o lecție dură: că oamenii trăiesc pe pământ, împreună cu ceilalți; în război, doar mor; și omoară.Pe fondul experienței tragice a razboiului a venit 9 Mai 1950, Declarația Schuman, cea care deschide calea unei Europe unite, care să prezerve pacea, drept condiție sine qua non a libertății, democrației și bunăstării.Vă reamintesc principiile Uniunii pe care o propune:– menținerea păcii va cere eforturi de imaginație, de creativitate, proporționale cu pericolele care o pun în pericol– uniunea nu se va realiza deodată, ci în etape, construind mai întâi solidaritatea– punerea în comun a industriei grele – primul pas, cel de la acel moment – va servi muncitorilor obișnuiți să producă, până atunci, bombele care ii ucideau chiar pe ei înșiși De zece ani deja, suntem parte a acestui mare proiect, proiect căruia tot felul de falși profeți ii anunță sfârșitul. Și la care tot felul de inocenți subscriu, agățându-se de trecut.Cel mai mare omagiu adus strămoșilor este să le dăm asigurarea că țara pentru au vărsat sânge, au cheltuit minte, suflet și energie, are un viitor.Au fost multe țări cu trecut mare, care au facut istorie, care au schimbat istoria, și care nu mai exista. Deloc. Sunt la civilizații dispărute. Acest lucru nu s-a intamplat pentru ca nu au avut trecut mare. Au avut trecut mare și uneori, greu. Ceea ce le-a distrus a fost faptul de a nu fi capabile să-și mai construiască un viitor.Asta înseamnă că celebrând Uniunea Europeana trebuie să declarăm simultan razboi inerției care spune că lucrurile pot merge mai departe „as usual”, ca până acum, adică…Trăim în partea cea mai dezvoltată, pașnică și echitabilă a lumii. Dar nu, nu trăim în cea mai bună dintre lumile posibile.O Uniune din ce în ce mai unită dar și o Uniune altfel, a cetățenilor și nu a banilor, este absolut necesară.Piața internă, menită să pună în comun interesele economice ale statelor, ca să nu se mai războiască între ele, a fost deturnată între timp de la obiectivul măreț și vital al păcii spre scopuri mai puțin divine, ba chiar diavolești, cele ale banilor mulți pentru cei puțini.Așa cum părinții fondatori au anticipat, pieței unice ii trebuie un suflet!Sunt trei lucruri esențiale de făcut:1. Să recitim primele trei articole din Tratatul fondator și să ne amintim că UE trebuie să construiască o economie socială de piață; piață avem. Societate, nu destul. Pilonul social și o Europă a popoarelor, nu a statelor, băncilor sau corporațiilor sunt încă de definitivat.2. Să reparăm urgent sistemul monetar pentru a îndepărta suspiciunea că Europa a fost făcută pentru euro, nu euro, pentru Europa. Aceasta suspiciune dărâmă încrederea in viitorul comun.3. Sa ne reamintim că înarmarea nu apară pacea, ci alimentează razboiul. Că multilateralismul și diplomația au fost întotdeauna mai bune! Nu a imita și dezvolta militarismul altora, ci a afirma specificul propriu este calea de urmat.Stimați colegi,Ca români, sper că ne putem ura astăzi nouă, României și Europei, la trecutul mare, mare viitor!Ca reprezentantă a Vasluiului, aș încheia amintind, doar pentru noi, românii, vorbele lui Ștefan cel Mare, cel care a dus atâtea bătălii doar pentru a construi o pace cat mai lungă.„Țara nu e a noastră, ci a urmașilor noștri și urmașilor urmașilor lor…”(Discursul doamnei senator Gabriela Crețu, cu acazia zilei de 9 Mai, ținut în ședința de plen a Senatului – 9 Mai 2017)








