Cea mai iubită directoare a fostului orfelinat din Bârlad a fost condusă pe ultimul drum

Astăzi, a fost condusă pe ultimul drum profesoara Grigorina Fulger, cea mai iubită directoare a Casei de Copii Școlari Nr. 2 din Bârlad, fostul orfelinat de pe strada Karl Marx. Timp de aproape 20 de ani, a fost mâna de fier care a condus un centru mastodont, care la un moment dat găzduia peste 1.000 de copii orfani. Dumnezeu a binecuvântat-o cu o viață lungă, însă joi, 4 august, inima sa a încetat să bată, la 98 de ani.

Astăzi, la capela din Cimitirul Sf. Trei Ierarhi, unde a avut loc slujba de înmormântare, i-au fost alături membri ai familiei, rude, oameni cu care a lucrat, dar și foști beneficiari ai Casei de Copii, care acum au între 45 și 60 de ani și care nu au uitat-o pentru bunătatea și implicarea de care a dat dovadă cât timp a condus orfelinatul.

Cu emoție, foștii copii orfani și-au amintit de cea care le-a fost mamă, profesoară, prietenă și directoare, care s-a deosebit de toți ceilalți directori ai Casei de Copii.

„Era dură cu personalul, hotărâtă și decisă, categorică. Nici nu putea fi altfel într-o unitate atât de mare, în acele vremuri. Mereu spunea „Astăzi facem!”, și făcea. Deși părea foarte dură, avea un suflet de aur. A fost o directoare care a stat mereu în mijlocul copiilor. Era modestă, simplă, dar era zbir și în același timp, blândă cu noi, blândețe care se citea în ochii ei calzi, albaștri. Întotdeauna a făcut totul pentru binele copiilor.”, a declarat Valentin Deringă, fost beneficiar al Casei de Copii nr. 2

„Perioada în care eu am stat la Casa de Copii, prin anii `70-`80, a fost una destul de bună. Nu ne lipsea nimic, iar atmosfera era una plăcută, exact ca într-o casă. Nu simțeam că eram la orfelinat, cel puțin până în 1980, cât am stat eu. Îmi aduc aminte de perdelele frumoase, mileurile și cuverturile pe care le făcea doamna Trandafir, de tablourile pictate de ea în culori pastelate. Stăteam în cămin ca într-o casă cu povești. Nu ne plictiseam pentru că mergeam la cercuri de muzică, foto, lucru manual, sport, teatru, dans modern. S-ar putea să vă surprind, dar a fost foarte frumos, iar doamna directoare, pe care astăzi am condus-o pe ultimul drum, a făcut totul ca noi, copii, să o ducem bine, și toată lumea știe asta.”, a mărturisit, Iulia Maloș, una dintre fostele beneficiare ale Casei de Copii nr. 2 din Bârlad.

Printre cei care au venit să îi aducă un ultim omagiu regretatei Grigorina Fulger, s-a aflat și profesoara Gabriela Plăcintă, care, în 2009, pe când era inspector școlar general adjunct, a invitat-o la Ziua Învățătorului, iar aceasta a venit și a urcat pe scenă în aplauzele auditoriului.

„Dacă astăzi sunt ce sunt, îi datorez doamnei profesor Grigorina Fulger, cea care m-a convins să urmez Facultatea de Geografie, pe care și domnia sa a absolvit-o. Îi sunt profund recunoscătoare, pentru că a fost pentru mine un om deosebit, de o modestie ieșită din comun, dar de o noblețe sufletească greu de descris. Era un om puternic, de acțiune, dar și o fire sensibilă și mereu dornică să ajute. Ne-a părăsit astăzi un pedagog excepțional, un caracter cum rar mai întâlnim astăzi. Ar fi meritat ca mult mai mulți dintre cei pe care i-a ajutat să fie la căpătâiul ei.”, a spus prof. Gabriela Plăcintă.

În urmă cu patru ani, fosta directoare a Casei de Copii Nr. 2 a fost invitată în premieră la Complexul de Servicii Comunitare „Neculai Roșca Codreanu”, la o întâlnire cu foști salariați și foști beneficiari din perioada când ea conducea fostul orfelinat de pe Bulevardul Epureanu (fost Karl Marx).

Starea de sănătate nu i-a permis să fie prezentă, dar o parte dintre cei copiii de odinioară i-au făcut o vizită și i-au adus un buchet de flori, chiar de ziua ei, când trebuia să aibă loc întâlnirea. Iată ce a declarat Grigorina Fulger cu acea ocazie:

„Marea mea mulțumire este că nu am fost uitată nici de foștii colaboratori din unitate și mai ales de copiii care au crescut la Casa de Copii și cu care de-a lungul anilor am purtat corespondență. Nu regret nimic din ceea ce am făcut în cei 16 ani cât am fost directoarea unui orfelinat-mamut, cum numeau unii Casa de Copii Școlari din Bârlad. Era a doua astfel de instituție din țară, atât ca suprafață cât și ca număr de copii. A trebuit să stăpânesc între 700 și 1.000 de copii, uneori și peste 1.000 de copii. Nu a fost ușor, pentru că pe lângă aceștia mai aveam în subordine și aproape 120 de profesori și pedagogi. Pe atunci, în Casa de Copii Școlari nr. 2 Bârlad (pentru că mai era la Bârlad și Casa de Copii Preșcolari <<Elena Farago>>), <<Elena Farago>>), erau angajați profesori și învățători care predau acestor copii, atât la școala primară cât și la gimnaziu. Deși era foarte greu, nu mă plângeam, încercam să rezolv problemele, chiar dacă pentru asta plecam dimineața de acasă și ajungeam seara târziu. Eram mulțumită de modul în care se lucra, atât pe linie școlară, cât și extrașcolară. Singurul lucru cu care a trebuit să mă confrunt în acele vremuri era diversitatea profilurilor psihologice ale angajaților. Trebuia să fac în așa fel încât să vorbim aceeași limbă. Recunosc că nu de puține ori am fost nevoită să mediez unele conflicte apărute între ei sau între aceștia și copii. Se pare că am reușit, pentru că, fără lipsă de modestie, am fost apreciată de subalterni și iubită de copii. Stau în casă, dar nu am de ce să mă plictisesc. Am atâtea amintiri, încât ele îmi umplu zilele. Îmi face plăcere să mă gândesc la acele vremuri și îmi amintesc exact, cu lux de amănunte, fiecare etapă a activității mele. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru memoria mea bună și pentru faptul că sunt sănătoasă. Mulțumirea mea cea mai mare este că foarte mulți copii de la Casa de Copii au reușit în viață. Unii sunt profesori, chiar universitari, alții notari, ingineri, sau au alte profesii, au familii și copii, fie că sunt în țară sau în străinătate. Port și acum corespondență cu unii dintre foștii copii de cămin, mai rar sau mai des, dar sunt mulțumită pentru că nu m-au uitat.”, declara, în urmă cu patru ani, Grigorina Fulger.

Regretata Grigorina Fulger a primit de-a lungul anilor, pentru merite deosebite, distincții și decorații valoroase, dar cea mai importantă distincție a fost Ordinul „Steaua Republicii”.