Bârlădeanul Virgil Butnaru, un bucătar prețuit în Elveția

Un bârlădean face minuni în bucătăria unui restaurant din Elveția. Virgil Butnaru este, la 37 de ani, sous-chef al unei bucătării dintr-un lanț de hoteluri de lux din Zug, Elveția. Nu a urmat nicio școală de bucătari, dar prin talent și multă muncă, de dimineață până seara, a reușit în ani să se perfecționeze. Profesionalismul și seriozitatea au fost cartea lui de vizită, cu care a convins cei mai pretențioși chefi că merita să lucreze în bucătării ale unor restaurante renumite.

A început să lucreze în bucătărie spălând vase la 18 ani. Încet, încet, a furat meserie și de trei ani a fost cooptat în echipa de bucătari a restaurantului Parkhotel, de patru stele, din Zug, iar de un an și jumătate, promovat în postul de sous-chef. A ajuns sa fie respectat de șefi, colegi și clienți, după aproape ani de muncă și renunțări.

„Personalul din restaurantul în care lucrez a devenit cea de-a doua familie a mea. Eu mai lucrasem un timp în Elveția, la Lucerna. Din motive obiective, mi-am dat demisia de acolo și, aflând că restaurantul din Zug are nevoie de personal în bucătărie, am venit să-mi încerc norocul. Am dat proba, am prezentat recomandarea pe care o aveam de la fostul loc de muncă și am fost angajat pe loc. Din 20, am fost selectați doi. De un an și jumătate sunt sous-chef. Se pare că mă descurc destul de bine, de vreme ce șefii sunt mulțumiți de felul în care coordonez activitatea.”, ne-a declarat Virgil Butnaru.

Acesta este foarte fericit că lucrează într-o bucătărie ultramodernă, renovată acum cinci ani cu trei milioane de euro. Numai cuptoarele au costat 240.000 de franci elvețieni.

Pasionat cum este de bucătărie dar și organizat din fire, Virgil Butnaru reușește să facă față provocărilor fișei postului. Are grijă de tot ce se întâmplă în bucătărie, supervizează activitatea personalului și pe a practicanților, astfel încât totul să meargă brici.

„La ora opt trebuie să fiu în bucătărie și gătim până la 12. E o muncă destul de solicitantă, pentru o simplă farfurie lucrând multe persoane. Servim mâncare internațională și elvețiană. Românească, mai deloc. Bucătăria hotelului este foarte apreciată, Zug fiind centrul de afaceri din Elveția unde sunt percepute cele mai mici taxe. Avem clienți mulți cu gusturi sofisticate, care știu să aprecieze valoarea bucatelor și bucătarilor, oameni plimbați prin lume. Gătim multă carne de vită, miel, pește, fructe de mare, dar și multe feluri vegane, preparatele fiind distribuite și în regim de catering dar și sub formă de meniu. Meniul à la carte, stabilit de chef, este schimbat de patru ori pe an, în funcție de anotimp. Am ocazia să lucrez cu materie primă despre care doar auzisem înainte, ca de exemplu carne de vită de Irlanda, miel de Irlanda, miel de Australia. Cărnuri cu gust și texturi speciale.”, a mai adăugat talentatul bucătar.

Iată câteva dintre bunătățile gătite în bucătăria pe care o coordonează talentatul bârlădean:

-Mușchi de miel cu cartofi gratinați, compot de ceapă, gulie, conopidă pane

-Tartar cu maioneză și trufe

-Fâșii de vită cu cartofi dați prin răzătoare și legume.

-Șnițel vienez

-Mușchi de vită cu gălbenuș de ou și salată de miniportolac

-Păstrăv portocaliu cu mango, creveți și înghețată de mărar

-Supe cremă de fân, morcov, papaya

-Mâncăruri vegane

-Vinete uscate cu sparanghel alb și sos de ardei roșii și stafide

-Cartofi dulci cu orez, sos de stafide și maioneză de pătrunjel

-Caviar de hrean, pâine vegană fără drojdie

-Harbuz gătit la sous vide, cu coniac și verdețuri.

Sunt doar câteva dintre felurile de mâncare pe care Virgil Butnaru le prepară alături de echipa sa. A reușit sa atingă un nivel ridicat de profesionalism după ce a cultivat „microbul” gătitului pe care l-a luat din locurile unde a lucrat.

„Nu știam să fac niciun fel de mâncare la 18 ani, când am plecat să-mi câștig existența în străinătate. Am început munca în Spania, unde spălam farfurii și 11 ani am lucrat în diferite restaurante. Acolo am învățat toate speciile de pești din Marea Mediterană, am lucrat cu 60 de specii de pești. Acolo m-am specializat în prepararea peștelui și a fructelor de mare. Am hotărât sa plec în Italia și acolo am fost angajat în restaurante din Sicilia, Verona, Milano, dar salariul era foarte mic. Așa că, în urma cu șase ani, am ajuns în Anglia, unde am lucrat într-un restaurant foarte frumos. O cunoștință mi-a spus ca mi-a găsit un loc de munca mai bun la Lucerna și așa am venit eu pe plaiuri elvețiene.”, a povestit Virgil Butnaru.

Elveția i-a adus cele mai mari satisfacții profesionale, recunoașterea muncii de ani de zile și o viață mai bună.

Când a început să lucreze în bucătărie nici nu știa cum se ține cuțitul. Cât timp a spălat farfurii a tras cu ochiul în dreapta, în stânga, a început să-i placă ce fac bucătarii și să-și dorească să învețe cât mai mult.

Primele preparate pe care le-a făcut au fost salatele. În 18 ani a ajuns de la salate la feluri sofisticate, delicii cerute de oameni umblați prin lume, bogați ai țării sau oameni pasionați de bucătărie. A pregătit mese șefilor de state, oamenilor politici influenți, regilor din Africa, reprezentați ai firmelor mari de pe glob.

În pandemie, chiar dacă erau restricții, în hotelul în care este el bucătar au fost organizate evenimente multe, cu oameni foarte impotranți. Pandemia nu a fost o perioadă pera grea în prima jumătate a ei, dar apoi numărul clienților a scăzut dramatic, ca și personalul din bucătărie. Au rămas doar cei mai buni.

A lucrat cu cehi, sârbi, spanioli, srilankezi și din câți au fost, au mai rămas doar 15, dintre care doi sunt romani. El și Ștefan Buhuși, de asemenea, bârlădean.

„Românii sunt foarte bine văzuți. Sunt muncitori, serioși, înțelegători și punctuali. Chiar dacă se spune despre elvețieni ca sunt punctuali, eu am constatat că nu e așa. Bucătarii cu școală elvețieni nu sunt apreciați la fel de mult ca noi, pentru că sunt comozi și nu lucrează cu simț de răspundere. Avem nevoie de personal, dar nu prea găsim oameni buni, performanți, pe care să te bazezi. E o lipsă și în România dar și aici. Sunt mândru că am reușit sa obțin respectul chefului și că am alături de mine un concitadin care, de asemenea, e respectat pentru ceea ce face. Nu am crezut niciodată că voi ajunge să fac o profesie din bucătărie, mai ales la un nivel atât de înalt, dar viața este surprinzătoare. Aș fi putut să ajung chef la Marriott, dar, din păcate, limba germană a fost o barieră pentru mine. Nu știu dacă voi rămâne mult timp la Parkhotel. Am toată viața înainte și o carte de vizită pe care am câștigat-o prin muncă, foarte multă muncă. Mi-aș dori să am mai mult timp liber pentru mine și familia mea și să nu mai ajung noaptea târziu acasă. De la 18 ani nu am mai petrecut niciun revelion cu mama mea. Vreau să vin în acest an și să-i fiu alături, mai ales că tatăl meu, meșterul popular Vergil Butnaru, a murit anul acesta. Oricât de bine ar trăi un român într-o altă țară, sufletul îi este mereu acasă.”, a mărturisit bârlădeanul.