Același județ, diferențe ca de la cer la pământ. În vreme ce padocul public din Bârlad a fost ferecat, zeci de câini omorâți, camerele video ale ONG-urilor montate cu acordul Consiliului Local au fost deconectate, cu toate că există o hotărâre judecătorească pentru a acestea să funcționeze în adăpost, la Vaslui lucrurile stau complet diferit.
La Bârlad autoritățile locale încalcă cu bună știință legislația, la Vaslui conducerea Primăriei și implicit a padocului public o respectă întocmai.
Ieri, reporterul Puls24.ro a avut curiozitatea să viziteze padocul public din Vaslui, pentru a face o comparație cu ceea ce se întâmplă la padocul din Bârlad, unde, inexplicabil, lucrurile au luat-o razna.
Ei, bine, padocul aflat la ieșirea din Vaslui spre Bacău avea porțile deschise, cum de altfel este și prevăzut în lege. Polițistul local de la poartă ia act de prezența vizitatorului și îl îndrumă pentru a ajunge la poarta padocului propriu-zis, aflat la o distanță considerabilă de poarta principală.
Reporterul Puls24.ro, ajuns la poarta padocului, a găsit-o larg deschisă dar și foarte multă disponibilitate pentru dialog din partea coordonatorului padocului.
Pentru cei de acolo nu contează că ești jurnalist, ONG-ist sau iubitor de animale, pentru că ușa este deschisă tuturor, în intervalul orar 10-16, între 8-10 fiind închis pentru igienizare.
„Ne străduim să ne facem cât mai bine treaba în acest padoc, noi, cei șapte angajați. În acest loc de muncă cred că este importantă dragostea față de câini și animale în general. Numai așa putem reuși să gestionăm activitatea de aici. Nu este o muncă ușoară, nu miroase a parfum, dar e o muncă ce îți oferă satisfacții imense. Curățenia este foarte importantă, la fel ca și monitorizarea stării de sănătate a câinilor și, evident, adopțiile. De când sunt eu aici, nu a fost eutanasiat decât un singur câine și asta pentru că suferea enorm din cauza unor fracturi. Când aud că la Bârlad s-au eutanasiat zeci de câini într-o singură zi, mă îngrozesc. Pot să vă spun că din datele pe care le-am preluat, se regăsesc și câini veniți în 2023. Acum avem în padoc 280 de suflete. Reușim să nu sacrificăm câini, ci să-i dăm spre adopție, acesta fiind scopul nostru suprem. Acela de a scoate câinii din padoc vii și nu prin deces controlat. Padocul trebuie să fie o soluție temporară pentru salvarea câinilor și nu locul unde să-i extermini. Așa se întâmplă în lumea civilizată. Respectând animalele, ne respectăm pe noi.”, a declarat Carmen Durbală, coordonatoarea padocului.
Aceasta este licențiată în comunicare și relații publice și, de curând, a obținut și diploma de tehnician veterinar. A ajuns la adăpost mânată de dragostea pentru animale și de dorința de a le salva viața, pe cât posibil.
„Toți mă întreabă de ce am ales să lucrez aici, când puteam să fac altceva. Eu cred că animalele m-au adus aici, pentru că și de ele trebuie să aibă grijă cineva. Reușita la locul de muncă vine atunci când muncești din plăcere. Padocul are șapte angajați, între care un medic veterinar, un coordonator și șeful padocului, Romeo Ghețău. Domnul Ghețău este un mare iubitor de animale și facem o echipă foarte bună, ajutați de Primărie și ONG-uri. Nu este ușor ceea ce facem, dar ne mobilizăm și cred că suntem pe drumul cel bun. E greu să convingi pe cineva să lucreze ca îngrijitor, dar cred că salariile sunt destul de bune. Muncitorii au salariul minim, la care se adaugă un spor de 18% și tichete de masă. Asigurăm programul 8-16, iar în week-end venim câte două ore. În timpul săptămânii ușile noastre sunt deschise și absolut toți sunt bineveniți, inclusiv cei care vor să adopte, persoane fizice sau ONG-uri.”, a mai adăugat coordonatoarea padocului.
Carmen Durbală spune că în calitate de coordonator se implică foarte mult în publicitatea câinilor, pe care îi fotografiază și postează online pentru a fi adoptați. Are o colaborare foarte bună cu ONG-urile, care, periodic, le donează mâncare, lucru ce reprezintă un mare ajutor, pe lângă hrana alocată de Primărie. În plus, organizează întâlniri în diferite locații din oraș, în care le vorbește oamenilor despre adăpost, despre adopții, sterilizări, în încercarea de a schimba mentalități.
Reprezentanții ONG-urilor recunosc că în trecut au fost unele probleme și la padocul din Vaslui, dar între timp s-au remediat, acum fiind chiar mulțumiți de activitatea de aici. Cu toate problemele existente la un moment dat, niciodată ușile padocului nu au fost închise nimănui și nici camerele de supraveghere ale ONG-urilor deconectate.
Și la Huși lucrurile sunt în regulă la adăpost, cu toate că momentan nu au fost instalate camere pentru monitorizarea.
Singurul loc unde există probleme din ce în ce mai grave, chiar de ordin penal, este adăpostul public din Bârlad. Un adăpost unde resursa umană lasă de dorit, tocmai din cauza criteriilor de selecție care nu au nicio legătură cu aptitudinile necesare într-un astfel de loc de muncă.
În acest moment porțile padocului sunt închise, personalul este insuficient iar în adăpost vine zilnic un singur îngrijitor care să hrănească animalele și eventual să facă ceva curățenie. Paznicul te oprește la poarta de la sere, te informează că nu ai voie să intri, iar pentru relații îți indică cele două numere de telefon afișate pe gard.
