- Advertisement -
Sunt oameni în fața cărora simți nevoia să te înclini, iar muzicianul Aurel Spătaru, pentru tot ce a făcut pentru viața artistică din Bârlad și județ, merită pe deplin o reverență. De 56 de ani, promovează folclorul românesc, atât prin arta sa interpretativă, cât și prin educația muzicală pe care o transmite tinerei generații.
La 82 de ani, pe care îi va împlini miercuri, 19 august, e la fel de pasionat de muzică precum în tinerețe, iar această pasiune îl ține sănătos și energic. La această vârstă, indiferent de condițiile meteo, indiferent de problemele pe care le are, de zilele mai bune sau mai rele, nu renunță. Urmează întocmai programul stabilit pentru coordonarea activității a trei ansambluri folclorice din comunele Fruntișeni, Ivești și Pogonești, ai căror membri sunt copii.
Ar fi vrut ca și în orașul său să existe un ansamblu folcloric, dar nu s-a putut. Deși Bârladul se consideră oraș cultural, nu are un ansamblu folcloric, nici măcar o orchestră populară, cu toate că ar fi putut beneficia de experiența și talentul acestui muzician recunoscut la nivel național pentru performanțele sale artistice.
Având în vedere palmaresul său, Aurel Spătaru ar fi meritat să primească titlul de Cetățean de Onoare al Bârladului, dar cu siguranță că nu s-a gândit niciodată la o asemenea distincție.
Aprecierile marilor folcloriști români îi sunt de ajuns și se consideră și mai împlinit când foștii săi elevi ajung să fie lăudați de specialiști pentru virtuozitatea de care dau dovadă.
Ieri, de ziua comunei Ivești, Aurel Spătaru a fost prezent la sărbătoare. Nici nu se putea altfel, pentru că ansamblul „Rapsozii Iveștiului”, pe care-l coordonează de 14 ani, a ieșit din nou la rampă. Trebuia să fie alături de copiii din ansamblu, pentru a fi sigur că spectacolul va ieși bine.
În paralel cu coordonarea ansamblului folcloric din Ivești, talentatul muzician se ocupă și de ansamblul „Răzeșii” din Pogonești, precum și de ansamblul „Moștenitorii” din Fruntișeni.
Cu toate că la Fruntișeni nu există Cămin cultural, ține repetițiile într-o sală din vecinătatea Primăriei. Nu e una tocmai potrivită, dar e mulțumit că are un loc unde poate repeta cu copiii, atât cu soliștii, cât și cu instrumentiștii. E mulțumit că primarul Ioan Onel îl sprijină și că nu a abandonat proiectul privind construirea unui Cămin cultural în comună.
Pe Aurel Spătaru însă cel mai mult îl încântă faptul că încă mai sunt copii atrași de muzica populară românească.
„Mulți mă întreabă cum reușesc să-mi drămuiesc timpul astfel încât să fiu prezent în fiecare comună din cele trei unde există ansambluri pe care le coordonez. Când ai dragoste de ceea ce faci, reușești să găsești timpul necesar pentru toate. Acord cam trei zile pe săptămână fiecărui ansamblu. Vara, pe timpul vacanței, am un anumit program, iar în timpul școlii, repetițiile sunt programate mai devreme – la 10, la Fruntișeni, la 12, la Ivești, la 16, la Pogonești. Evident, în timpul weekendului, repetițiile sunt obligatorii. Este foarte adevărat că numărul copiilor e mai mic față de anii trecuți, dar încă mai sunt copii care-și doresc să învețe să cânte la un instrument din cele nouă pe care le predau, sau chiar să interpreteze vocal muzică populară și credeți-mă că sunt foarte mulți copii talentați. Ceea ce mă îngrijorează este că în unele creșe și școli din comune numărul copiilor a scăzut dramatic. Sunt grădinițe care au doar trei copii, sau școli care au 11 copii.”, a spus Aurel Spătaru.
Longevivul muzician a absolvit Colegiul de Muzică „Dinu Lipatti” din București, unde a fost coleg cu Benone Sinulescu și Gheorghe Zamfir. Colegiul avea doar două secții pentru instrumente populare – nai și țambal, dar Aurel Spătaru a studiat la clasa de vioară, muzică clasică. Artistul recunoaște că îi place aceste gen muzical, dar spune că mai aproape de sufletul său este muzica populară.
După 30 de ani petrecuți în renumitul ansamblu „Trandafir de la Moldova” și o perioadă în care a condus ansamblul folcloric de la FEPA, din 1991 până în prezent, s-a dedicat muzicale a copiilor.
Încă din tinerețe, a considerat că educația muzicală a copiilor este foarte importantă și că muzica are un rol deosebit în dezvoltarea ulterioară a acestora.
Alături de regretatul său frate, a înființat în 1962 prima orchestră de muzică populară, de copii, din România.
„Nu vreau să mă laud, dar, împreună cu fratele meu, am înființat la Viișoara, pe atunci aflată în raionul Bârlad, prima orchestră de copii din România. O orchestră de muzică populară. Copiii erau entuziasmați, munceau, repetau, nu aveau atâtea preocupări ca acum. Devenisem cunoscuți în toată țara pentru valoarea orchestrei și pentru faptul că era formată 100% din copii. În 1964, am fost la București, unde am concertat 12 zile la Sala Palatului, fiind prezenți la un spectacol dedicat președintelui de atunci, Gheorghe Gheorghiu Dej. Dragostea pentru pedagogie m-a însoțit toată viața și ironia sorții a făcut ca, aproape de pensie, să lucrez tot cu copiii. Am predat la Clubul Copiilor din Bârlad, orchestra pe care am format-o participând la foarte multe spectacole. Îmi amintesc că aveam 28 de copii, pe care îi învățam să cânte la nouă instrumente dintre cele care sunt incluse într-o orchestră de muzică populară. Am amintiri foarte frumoase, aș putea să scriu o carte cu mii de pagini.”, a mai adăugat Aurel Spătaru.
A rămas la Clubul Copiilor până în 2000, când a ieșit la pensie. Nu a putut sta acasă, pentru că nu era genul unui om sedentar și, pe deasupra, nu-l lăsa pasiunea pentru muzică, ce acționa ca un energizant.
S-a angajat la ansamblul „Vocea Vrancei” din Focșani. Îi plăcea mult atmosfera, așa că nu-l deranjau drumurile pe care le făcea de două-trei ori pe săptămână, acasă, la Bârlad.
În 2004, în urma unei vizite la un nepot din New York, Aurel Spătaru s-a întors în România cu o nouă viziune.
„Am petrecut o perioadă de timp în America, unde am participat la diferite evenimente, cântând alături de Ionuț Dolănescu, printre alții. Deplasarea la New York mi-a schimbat un pic optica și, întors acasă, m-am decis să merg în Europa cu vioara. Era, printre altele, și o oportunitate de a câștiga și mai bine. Nu am rezistat mai mult de un an și am revenit acasă după o experiență care mi-a prins bine, dobândită în Franța, Olanda, Belgia și Italia.”, s-a destăinuit Aurel Spătaru.
Tot acasă era mai bine, în mijlocul copiilor care își doreau să învețe să cânte muzică populară, la un instrument sau cu vocea. Crede în potențialul copiilor din acest județ, dar, din păcate, tinerele talentele nu pot fi valorificate în cadrul unui ansamblu folcloric decât în câteva comune ale județului.
Județul Vaslui este destul slab reprezentat la capitolul folclor și ansambluri folclorice, iar octogenarul muzician speră ca autoritățile locale și județene să încerce să facă mai mult pentru muzica populară din zonă.
„Tânăra generație trebuie să-și cunoască rădăcinile, iar muzica populară face parte din tezaurul spiritual al poporului român. Dacă, încă din grădiniță și școala primară, copiii primesc o educație muzicală în acest sens, tradiția nu se pierde. Ea merge mai departe. Am încredere că acei copii, astăzi adulți, pe care i-am îndrumat muzical, să-și amintească de mine și, la rândul lor, să încerce să cultive muzica populară, vocală și instrumentală în rândul copiilor și tinerilor.”, a menționat Aurel Spătaru.
La mulți ani, maestre!
