Conflictul armat din apropierea țării noastre îi îngrijorează pe mulți bârlădeni, care încep să fie tot mai interesați de locurile în care s-ar putea adăposti în cazul în care România ar fi atacată.
Din cele 20 de adăposturi publice de protecție civilă din județ, doar două sunt la Bârlad. Unul la Școala Profesională, iar altul în subsolul hotelului din zona Pieței „Sf. Ilie”.
Reporterul Puls24.ro a vizitat adăpostul de la subsolul hotelului din zona pieței și a constatat că acesta nu este nici măcar semnalizat cu triunghi albastru încadrat într-un pătrat portocaliu, iar spațiile, deși uscate și curate, nu au instalație de ventilație și aerisire așa cum prevede legea.
Cele două adăposturi pot găzdui doar câteva sute de persoane. De altfel, în caz de atac aerian ar putea fi folosite ca loc de adăpostire toate subsolurile blocurilor din oraș, prioritate având cei care locuiesc în blocul respectiv.
Din păcate, cele mai multe cele mai multe blocuri au subsolurile ocupate cu murături, conserve, butoaie și damigene, iar altele, și mai multe, au subsolurile neigienizate, pline de apă, țânâari și șobolani, neputând fi folosite ca adăposturi.
De șase ani, locatarii bloucurilor din Bârlad nu mai sunt ajutați de Primărie cu bani pentru igienizarea subsolurilor, așa că acestea sunt complet improprii folosirii ca adăposturi. S-au degradat atât de mult, încât din cauza mirosului nu poți respira nici măcar câteva minute, darmite să petreci câteva ore acolo.
Luni, 28 martie, în ședința Consiliului Local, edilul șef al Bârladului a declarat că a avut o întâlnire cu mebmbrii Comitetului Local pentru Situații de Urgență, al cărui șef este, și s-ar fi identificat spații care însumate ar însemna 1.600 de locuri pentru adăpostirea cetățenilor, în caz de atac aerian.
Primarul Dumitru Boroș spune că va implica municipalitatea în curățarea subsolurilor. Cam târziu. Aceste lucruri trebuiau avute în vedere încă din primul an de mandat, când ar fi trebuit să continue inițiativa edilului anterior, aceea ca Primăria să suporte 50% din valoarea devizului pentru lucrări de igienizare și reparații la subsoluri.
De ce au stat autoritățile locale cu mâinile în sân atâția ani, fără să se proecupe de situația adăposturilor?
Timp de zeci de ani, adăposturile publice au fost lăsate de izbeliște de către autoritățile locale, respectiv primării. Asta pentru că au știut că nu pot fi trase la răspundere.
Legislația în vigoare este atât de ambiguă și lasă loc de interpretări, încât dacă Inspectoratul pentru Situații de Urgență ar fi dat amenzi, ar fi fost anulate în instanță. Conform legii în vigoare, ISU nu poate decât să controleze și să verifice adăposturile publice și nu să aplice sancțiuni, în cazul celor construite înainte de 2016.
Situația se schimbă în cazul adăposturilor construite după anul 2016, pentru că legea permite ISU să aplice amenzi, numai că nu este cazul deoarece aceste adăposturi sunt noi, construite după noile norme.
Marea majoritate a adăposturilor construite în anii comunismului nu au sisteme de ventilație și aerisire, sunt degradate și în ciuda faptului că ISU atenționează în mod repetat autoritățile locale, lucrurile rămân neschimbate.
Cât de mult se implică Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență în protecția civilă?
Primăria, prin SVSU, trebuie să se ocupe de întreținerea acestor adăposturi publice și în caz de necesitate să intervină în 24 de ore pentru transformarea subsolurilor de bloc marcate cu însemnul Protecției Civile, în adposturi de protecție civilă.
Luni, 28 februarie, a fost Ziua Protecției Civile, o zi ce ar fi trebuit să fie marcată cumva de SVSU, mai ales în această perioadă. Din păcate, nu s-a întâmplat nimic. Nu s-a nici informarea populației prin afișe în care să se explice modul de acțiune în diferite situații de urgență, nu s-au refăcut nici marcajele, nu a fost organizată nicio activitate de instruire a populației. Cu alte cuvinte, Protecția Civilă există, dar lipsește cu desăvârșire.
Zilele trecute, ISU a transmis către presă un comunicat cu prevederile Legii 481/2004 republicată, privind Protecția Civilă. Printre prevederile acestei legi, se află și cele referitoare la dotarea adăposturilor de protecție civilă necesară în timpul cât sunt utilizate.
Acestea trebuie să aibă bănci, scaune, rezervor de apă, lanternă, telefon, aparat de radio, recipiente pentru resturi menajere, geantă sanitară, căști de protecție, sistem de filtro-ventilație și uși etanșe. Oare în cât timp ar reuși SVSU să doteze aceste adăposturi conform legii? S-ar încadra în 24 de ore?
Pentru o împrospătare a cunoștințelor, oferim administrației publice locale bârlădene și SVSU acest comunicat primit din partea ISU Vaslui, în speranța că îi va impulsiona pe edili și pe angajații plătiți bine din bugetul local pentru a se ocupa și de protecția civilă a bârlădenilor.
1. Potrivit Legii nr. 481 din 8 noiembrie 2004 (*republicată*) – privind protecţia civilă*
”Adăpostirea reprezintă măsura specifică de protecţie a populaţiei, bunurilor materiale, valorilor culturale şi de patrimoniu, pe timpul ostilităţilor militare şi a situaţiilor de urgenţă.”
Adăposturile de protecţie civilă sunt spaţii special amenajate pentru protecţie în situaţii specifice, proiectate, executate, dotate, echipate şi autorizate potrivit normelor şi instrucţiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor. Autorităţile administraţiei publice locale verifică modul de întreţinere a adăposturilor de către administratorii acestora.
În cazul declanşării sistemului de alarmare, populaţia se va îndrepta spre cel mai apropiat adăpost, sau va utilize spaţiile de adăpostire existente la locurile unde îşi desfăşoară activitatea cotidiană.
2. Identificarea de către populaţie a adăposturilor de protecţie civilă se realizează în baza marcajului stabilit prin Protocolulul adiţional nr. I din 10 iunie 1977 la convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale şi consta într-un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu. Informații detaliate privind stabilirea însemnului se regăsesc în HOTĂRÂRE nr. 630 din 29 iunie 2005 pentru stabilirea semnului distinctiv naţional prin care se identifica personalul şi se marcheaza mijloacele tehnice, adăposturile, alte bunuri de protecţie civilă, uniforma şi cartea de identitate specifice personalului specializat cu atribuţii în domeniul protecţiei civile.
3. În cazul declanşării sistemului de alarmare, populaţia se va îndrepta spre cel mai apropiat adăpost, sau va utilize spaţiile de adăpostire existente la locurile unde îşi desfăşoară activitatea cotidiană.
Lista adăposturilor se poate consulta pe site-ul www.igsu.ro.
4. Pentru asigurarea supravieţuirii în adăposturile de protecţie civilă până la stabilirea stării de normalitate, adăposturile trebuie să fie dotate cu următoarele:
– Bănci, sau scaune;
– Rezervor de apă potabilă (bidoane sau butoaie PVC) sau apă minerală îmbuteliată;
– Lanternă electrică ;
– Telefon;
– Mijloc de comunicare locală sau centrală (aparat radio, televizor etc.);
– Recipiente pentru resturi menajere ;
– Geantă sanitară;
– Căşti de protecţie ;
– Instrucţiuni cu reguli de comportare pe timpul adăpostirii care să fie afişate la loc vizibil în adăpost ;
– Sistem de filtroventilaţie;
– Uşi etanşe.
5. Accesul în adăposturi se realizează printr-o cale de acces, amplasată la parterul clădirilor unde sunt construite astfel de locaţii.
6. Pe timp de pace adăposturile publice de protecţie civilă pot fi utilizate pentru alte destinaţii, cu respectarea normelor tehnice, cu obligaţia de a fi eliberate în situaţii de urgenţă în maximum 24 de ore şi cu informarea prealabilă a centrelor operaţionale din cadrul serviciilor de urgenţă profesioniste.
7. Categoriile de construcţii la care este obligatorie realizarea adăposturilor de protecţie civilă este reglementată prin HGR Nr. 862/2016 din 16 noiembrie 2016.
