- Advertisement -
COMUNICAT DE PRESĂ
Pesediștii nostalgici după uniforme susțin că diferențele socio-economice dintre elevi sunt tot mai vizibile inclusiv prin vestimentație și că acestea pot alimenta excluderea socială, presiunea psihologică și bullying-ul asociat situației financiare a familiei.
În realitate, scopul este alimentarea firmelor de casă cu altă conductă spre banul public. ”Băieții deștepți” au deja totul pregătit pentru profitul maxim!
Violența, bullying-ul, consumul de droguri, absenteismul sau lipsa disciplinei nu sunt generate de hainele purtate de elevi. Uniforma poate schimba aspectul exterior, dar nu și comportamentul.
Ar trebui să știe pesediștii că disciplina nu trebuie confundată cu uniformizarea. O școală poate impune reguli clare privind ținuta fără ca toți elevii să fie obligați să poarte aceeași uniformă. Există această prevedere legală acum, dar pesediștii o vor obligatorie pentru toată lumea. Respectarea regulilor poate fi obținută prin educație și consecvență, nu neapărat prin standardizarea vestimentației.
Ar trebui să știe pesediștii care la televizor plâng de grija celor cu venituri mici că uniformele vor aduce costuri suplimentare pentru familii. Pentru multe familii, achiziționarea obligatorie a unor uniforme înseamnă o cheltuială suplimentară.
Ar trebui să știe pesediștii că uniforma nu elimină diferențele sociale. Chiar dacă hainele sunt identice, diferențele dintre elevi rămân vizibile prin telefoane, încălțăminte, accesorii, excursii sau alte bunuri.
Ar trebui să știe pesediștii că în democrație nu se limitează exprimarea personalității Adolescența este perioada în care tinerii își construiesc identitatea și învață să facă alegeri. Vestimentația este una dintre formele firești de exprimare personală, în limitele decenței și ale regulamentului școlar. De ce ar trebui să îngrădim această formă de exprimare pentru a rezolva probleme care au cu totul alte cauze?
Dar pentru PSD adevărata miză a introducerii uniformelor obligatorii nu este disciplina sau diminuarea bullyning-ului și a excluderii sociale. O nouă conductă la care băieții deștepți să se mufeze la banul public, acesta este substratul. Obligația de a purta o anumită uniformă creează o piață captivă, iar această piață poate fi folosită pentru favorizarea unor firme de casă din domeniu.
Când legea impune practic tuturor elevilor să cumpere un anumit tip de uniformă, nu mai vorbim despre o simplă regulă vestimentară. Vorbim despre un volum uriaș de produse care trebuie comandate, fabricate și plătite, an de an. Iar cine controlează modelul, specificațiile, furnizorii și procedurile de achiziție controlează, în fapt, accesul la această piață.
Așa că legea uniformelor obligatorii nu este despre uniforme. Este despre interese, bani și firme de partid care urmează să beneficieze de ei.
