Au trecut luni, ani și mandate întregi, iar Bârladul continuă să arate ca un oraș abandonat între promisiuni și nepăsare. Paradoxal, actuala administrație a beneficiat de resurse financiare pe care predecesorii săi nici nu îndrăzneau să le viseze. Cu toate acestea, rezultatele din teren sunt greu de observat.
În afara centrului civic, rămas captiv de ani buni în prezentări colorate și promisiuni grandioase despre viitoare modernizări, restul orașului oferă aceeași imagine dezolantă: trotuare ciuruite, pavele sărite, capace de canalizare ieșite din nivel, gropi și lucrări executate după principiul „merge și așa”.
Bârlădenii au ajuns să privească degradarea ca pe un element de decor permanent. Reclamațiile online, sesizările și audiențele la Primărie par să aibă aceeași eficiență ca o scrisoare aruncată într-o sticlă pe mare. Răspunsurile lipsesc, iar problemele rămân.
S-au cheltuit milioane din fonduri europene, însă în multe locuri efectele sunt greu de identificat. În zona centrală, de exemplu, anumite porțiuni de trotuar s-au transformat în adevărate trasee cu obstacole, unde o simplă plimbare poate deveni o experiență demnă de secția de ortopedie. Denivelările și lucrările prost executate au făcut deja victime.
În oraș, este aproape imposibil să găsești o sută de metri de trotuar care să ofere normalitatea pe care cetățenii o plătesc din taxe: suprafețe drepte, capace aduse la nivel, spații verzi îngrijite și puncte gospodărești curate. În schimb, bălăriile prosperă, gunoaiele se adună, iar containerele emană parfumuri greu de confundat.
Mai grav este că multe dintre aceste probleme se află la doi pași de sediul Primăriei. Zona Cinematografului Victoria reprezintă un exemplu perfect al contrastului dintre discurs și realitate. Trotuarul din față este prăbușit, toaleta publică de 40.000 de euro este nefuncțională, mirosul de urină domină atmosfera, iar asfaltul distrus și vegetația crescută printre crăpături completează tabloul unei administrații care pare să nu observe ce se află chiar sub propriile ferestre.
Și totuși, pentru a remedia o bună parte din aceste probleme nu este nevoie de proiecte de milioane. Este nevoie de administrație, de implicare și de respect pentru oraș. Din păcate, acestea par să fie resurse mai greu de găsit decât fondurile europene.
Serviciu nou, rezultate invizibile
Primăria și-a creat inclusiv un Serviciu de întreținere și reparații străzi, care există mai degrabă pe organigramă decât pe teren. Utilajele au rămas la Reiser, societatea nu este încă lichidată, iar orașul așteaptă. De fapt, la Bârlad se așteaptă mereu ceva: un raport, o ședință, o semnătură, o procedură. Numai străzile și trotuarele nu mai au răbdare.
Consilierii locali sunt chemați astăzi să voteze raportul lichidatorului, document despre care se spune că ar conține numeroase inexactități și evaluări aproximative. Cu alte cuvinte, încă un episod din serialul administrativ fără sfârșit care ține orașul pe loc.
Până la rezolvarea acestui nod birocratic, degradarea continuă nestingherită. În schimb, pagina de Facebook a Primăriei funcționează impecabil. Acolo, proiectele se semnează, se lansează și se anunță într-un ritm impresionant. În realitate, multe dintre ele intră într-o ceață administrativă din care nu mai ies ani de zile.
Administrația bârlădeană excelează la capitolul promisiuni și randări spectaculoase. Mai puțin la capitolul informare privind stadiul real al proiectelor, termenele asumate sau motivele pentru care unele investiții finalizate nu sunt nici astăzi puse în funcțiune.
La Bârlad, viitorul este întotdeauna luminos, prezentul este mereu trecut cu vederea, iar sloganul neoficial pare să fi devenit: „Orașul e pe drumul cel bun. Doar că drumul este plin de gropi.”
