Credincioșii din satul Cetățuia, comuna Puiești, sărbătoresc mâine hramul bisericii din localitate, așa cum au făcut și străbunii lor încă de acum cinci secole. Locuitorii acestui sat se roagă în biserica de lemn „Sf. Nicolae”, construită în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, iar de 500 de ani, în cimitirul alăturat își îngroapă morții.
Bisericuța din lemn, construită la sfârșitul secolului al XV-lea, a rezistat până acum vicisitudinilor vremurilor, în ciuda vechimii sale, dar riscă să dispară din cauza degradării construcției dar și a pericolului unor alunecări de teren. Pământul s-a tot surpat, iar malul prăpastiei a ajuns la doar cinci metri de biserică. Oamenii se roagă acum ca biserica să nu se prăbușească în râpă.
O bijuterie de patrimoniu, cum este Biserica „Sf. Nicolae”, ar fi fost protejată în oricare colț al lumii civilizate, dar, din păcate, autoritățile locale din comuna Puiești au manifestat, până de curând, un total dezinteres. După Revoluție, au existat intenții doar la nivel declarativ, mai ales în campaniile electorale, iar deceniile au trecut și riscul ca biserica să dispară este tot mai mare.
Anul trecut, primarul Cezar Vasile Ticu, la câteva luni de la preluarea mandatului, și-a propus să salveze, cu orice preț, de la pieire valoroasa bisericuță din lemn, apreciată de toți oaspeții comunei, care au vizitat-o.
Edilul a început să facă demersuri și chiar a întocmit un proiect pentru consolidarea versantului unde este amplasată bisericuța din lemn „Sf. Nicolae”.
Primăria Puiești a făcut adrese la Consiliul Județean, la ANIF, la Guvernul României, pentru a obține finanțarea necesară consolidării versantului, evaluată la 6 milioane de lei.
„Am depus un proiectul pentru consolidarea versantului unde se află biserica, prin Programul Național de Investiții „Anghel Saligny”, însă nu am obținut finanțare. Noi încercăm pe toate căile să sensibilizăm autoritățile județene și centrale și în același timp să găsim soluții pentru obținerea unei finanțări din fonduri europene. Anul acesta, deocamdată, nu am identificat nicio sursă dar continuăm să facem demersuri, nu ne lăsăm. Din bugetul local am cheltuit deja sume importante pentru DALI, expertiză tehnică, studiu geo, avize ANIF, AFM și de la Apele Române. Trebuie să găsim bani pentru a salva acest vechi lăcaș de cult, construit în timpul lui Ștefan cel Mare. Este o comoară care a impresionat pe toți oaspeții din străinătate care au văzut-o și s-au minunat cum de o bisericuță din lemn a rezistat atât bine, încât pare teleportată din Evul Mediu în zilele noastre. Slujbele se țin în continuare în biserică, masa din altar fiind făcută trunchiul unui stejar, în jurul căruia s-a construit biserica, de către obștea călugărilor de la Mânăstirea Neamț. Biserica este aproape intactă, are aceeași catapeteasmă, e adevărat, cu icoane ce au nevoie de restaurare, cu înscrisuri în chirilică, și cea mai mare parte a obiectelor de cult din vremea lui Ștefan cel Mare. Este cea mai veche biserică din Eparhia Hușilor și trebuie cu orice preț să o salvăm.”, ne-a mărturisit primarul Cezar Vasile Ticu.
Acesta a precizat că Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, impresionat de vechimea și de valoarea istorică a bisericuței din lemn de la Cetățuia, a hotărât ca Episcopia să întocmească un proiect de reabilitare a acesteia. Episcopia caută acum surse de finanțare pentru realizarea acestui obiectiv.
Bisericuța din lemn de la Cetățuia a fost construită de obștea călugărilor de la Mânăstirea Neamț, călugări care ar fi plecat cu podoabele mânăstirii pentru a le ascunde de cotropitorii turci. Au mers în pribegie și au ajuns într-o pădure de pe un deal, pe teritoriul localității Strâmba, actualmente Cetățuia, și au ridicat o bisericuță din lemn, fortificată, pentru a se apăra de năvălitori.
Este considerată biserică fortificată datorită deschiderilor foarte mici (ferestre) acoperite cu obloane, iar intrarea este scundă, tocmai pentru a-i împiedica pe turci sau tătari să intre călare în biserică.
Sub biserică există beciuri care serveau ca refugiu călugărilor, ce puteau scăpa prin tuneluri în codrii din împrejurimi, având guri de ieșire la 100 – 200 m depărtare.
Dincolo de ravena din vecinătate se mai pot vedea pietre de temelie de la chiliile călugărilor. Bisericuța din lemn din Cetățuia este unul dintre puținele așezăminte care încă mai sunt acoperite cu șindrilă, după ce a luat foc în anii `90. Din fericire, focul nu s-a propagat foarte mult, afectând doar acoperișul.
Lăcașul de cult deține o valoroasă operă de artă plastică. Iconostasul datat la 1670 este bogat în ornamente și motive vegetale și florale, cu fonduri și aureole în relief, ce încadrează icoanele pictate în tehnica tempera pe lemn.
Icoanele sunt degradate și ar trebui restaurate cu grijă, având în vedere valoarea istorică inestimabilă. Catapeteasma este deosebit de valoroasă nu doar datorită vechimii, ci și datorită calității picturii, iar epitaful cu Adormirea Mântuitorului este cel original.
Bisericii „Sf. Nicolae”, aflată în sud-vestul satului, i-a fost adăugat în 1751 turnul clopotniță, care însă a fost eliminat în secolul al XIX-lea, arhitectura bisericii revenind la stadiul inițial.
Ușa este masivă, din lemn de stejar, cu feronerie și cu sistem de închidere cu zăvor și manea, meșterii găsind soluții proprii specifice lemnului pentru închiderea ușilor.
Biserica din lemn de la Cetățuia este expresia unei tradiții constructive străvechi, perisabilă prin natura materialului din care erau făcute, reușind să supraviețuiască tocmai acestui fapt, rămânând un secret nedeslușit tehnica îmbinării lemnului și tratării acestuia pentru a dăinui secole.
„Nu se știe exact când a fost construită de călugării de la Mânăstirea Neamț această biserică de pe teritoriul comunei noastre. Am văzut înscris deasupra ușii altarului anul 1490. Nu știm anul în care a fost ridicat acest lăcaș de cult aflat în patrimoniul național, dar în orice caz este mai vechi de cinci secole. Dacă turcii nu au reușit să fure podoabele Mânăstirii Neamț, pe care călugării le-ar fi ascuns undeva, pe locul în care se află acum cimitirul, și dacă biserica nu a ars la incendiul din 1994, înseamnă că este o biserică binecuvântată, iar Dumnezeu nu va îngădui să dispară. Noi, atât în calitate de credincioși cât și de autorități locale, avem datoria de a o salva de la dispariție. Sperăm ca Episcopia Hușilor să găsească fonduri pentru reabilitarea acestui lăcaș de cult, iar noi să identificăm o sursă de finanțare pentru consolidarea versantul pe care se află. În câțiva ani, bisericuța ar putea fi reabilitată și pusă în valoare, prin includerea ei în circuitul turistic. Ea va rămâne doar ca muzeu, urmând să construim o altă biserică în sat. Cu ajutorul lui Dumnezeu și al Sfântului Nicolae vom reuși să salvăm biserica veche de peste cinci secole, al cărei hram îl prăznuim mâine.”, a declarat Cezar Vasile Ticu.
