Bâlciul anual de la Bârlad s-a încheiat. S-a schimbat ceva față de anii trecuți?

S-a încheiat încă o ediție a celei mai importante activități „culturale” desfășurate anual la Bârlad sub egida Primăriei, Bâlciul de Sf. Ioan. Cu excepția faptului că parcul de distracții a fost amplasat pe o platformă nivelată și acoperită cu pietriș, bâlciul anual nu a adus nimic nou în acest an.

Banii încasați din taxa de intrare de 1 leu sunt prea puțini pentru a putea acoperi cheltuielile necesare pentru modernizarea spațiului în care se desfășoară tradiționalul iarmaroc, spunea primarul Dumitru Boroș, în urmă cu câteva săptămâni. Dar, să nu uităm că se strâng sume importante din încasarea chiriilor pentru tarabe, așa că ar fi posibilități pentru ca, măcar de la anul, bâlciul să arate ca la oraș.

Pentru câteva zile, Bârladul a fost mai animat ca de obicei, invadat de mașini care au fost parcate pe toate străzile adiacente, traficul a devenit infernal, fiind necesară dirijarea de către echipajele de la Poliția Rutieră și Poliția Locală.

Cu toate că în parcul de distracții terenul a fost cât de cât amenajat, pietrișul împrăștiat a creat probleme în deplasare și nu a eliminat problema prafului.

Cât despre cele câteva toalete existente în perimetrul bâlciului, care erau curățate cu furtunul, nu au fost vizibil semnalizate, iar condițiile oferite au fost greu de suportat pentru cetățenii mai civilizați.

Mirosurile respingătoare i-au ținut departe de acestea, la fel ca și mizeria din jurul lor, pentru care s-au făcut vinovați unii comercianți care și-au spălat cu același furtun vasele murdare de aluat.

De departe, cel mai pregnant și insuportabil a fost mirosul de urină, care a întors stomacul pe dos unor cetățeni care au și făcut cale întoarsă.

Ca de obicei, grosul clienților din bâlci a fost reprezentat de locuitorii comunelor limitrofe, pentru care bâlciul este una dintre puținele ocazii de distracție.

Dorința de a mânca un mic, a bea o bere și a se da în „parașute” a fost mai puternică decât condițiile insalubre în care se preparau, în unele cazuri, „bunătățile”. Nu-i deranjau nici muștele care bâzâiau și se așezau pe mâncare și nici faptul că cei mai mulți comercianți nu aveau apă pentru spălatul mâinilor.

Printre vizitatorii bâlciului au fost și bârlădeni, cu nostalgia iarmarocului de altădată și cu speranța că în acest an bâlciul va fi adaptat secolului XXI și că vor găsi mai mult asfalt, atât pe aleea cu tarabe (unde călcau în gropi), cât și în parcul de distracții.

Pentru că nu au prea multe ocazii și posibilități de distracție, atât cei din comunele limitrofe cât și bârlădenii vin totuși la bâlciul anual din orașul rulmenților.

Anul acesta, parcul de distracții a găzduit mult mai multe instalații de divertisment, cu tarife actualizate, identice sau chiar mai mari decât cele de pe litoral, de exemplu.

Nici prețurile la preparatele alimentare nu au fost prea atrăgătoare, dar o dată e bâlciul și oamenii au dat cât li s-a cerut.

Ca de obicei, vizitatorii au trecut și pe la zecile de tarabe la care se vindeau tot felul de mărunțișuri de calitate îndoielnică, dar și produse cu mare căutare, cum ar fi ceaunele, cazanele și vasele de lut.

Nu au lipsit nici hamurile, vuvuzelele, floricelele, porumbul, semințele, șosetele din plastic, piticii și alte ornamente de grădină, dar și haine de blană și piele.

Evident, comercianții spun, ca de obicei, că vânzările au fost mai slabe decât anul trecut și că organizarea și condițiile lasă de dorit. Așteptăm cu interes bilanțul financiar-contabil al DAPPC pentru această ediție a bâlciului anual, pentru a ne face o idee, dacă mai merită deranjul suportat de bârlădenii din zonă și de conducătorii auto.