După mulți ani, Casa Dej a fost renovată. Inaugurată la începutul lui martie, Casa Dej – Centrul de informare și documentare privind regimurile totalitare din România, a fost deschisă publicului în urmă cu două săptămâni. În vreme ce mulți bârlădeni nu au aflat până acum acest lucru, grupuri de cetățeni din alte localități, pasionați de istorie, i-au trecut pragul deja.
Micul muzeu al comunismului este deschis de luni până vineri, dar și în weekend, dacă sunt organizate evenimente, intrarea fiind gratuită. Doi angajați ai Bibliotecii Municipale „Stroe S. Belloescu” sunt cei care ghidează vizitatorii.
Pe lângă prezentarea de către aceștia a obiectelor din muzeu și a personalității lui Gheorghe Gheorghiu- Dej, vizitatorii care vor să se documenteze din ziarele și cărțile expuse pot să le studieze într-un birou, dotat cu două calculatoare conectate la internet.
Casa a fost renovată în așa fel încât s-a păstrat aproape în integralitate așa cum arăta la început: cu dușumele, tavane și ferestre din lemn, cu patru camere mici și un hol la intrare. Singurul element care a fost modificat este acoperișul, iar asta pentru că a fost afectat de un incendiu în timpul cât casa a fost închisă cu lacătul și lăsată uitării.
În cele patru cămăruțe sunt expuse în vitrine obiecte legate de anii regimurilor totalitare din România, reviste, cărți, o colecție interesantă de ziare ale anilor `60, medalii, tablouri, inclusiv ale dizidenților, alte obiecte care amintesc de comunism, de președinții României din acea perioadă, și alte obiecte, atâtea câte au mai rămas din colecția care a zăcut ani la rândul într-o încăpere, lângă grădinița ce a funcționat în acest imobil.
O piesă de valoare care a dispărut și pentru care se fac eforturi pentru a fi identificată, este o tablă de șah, sculptată de Gheorghe Gheorghiu-Dej în perioada în care a fost închis la Doftana.
Casa în care s-a născut Gheorghe Gheorghiu-Dej și în care și unde venea să-și vadă mai târziu părinții, a fost reabilitată după foarte mulți ani, cu bani de la bugetul local. Nu s-a făcut publică suma alocată, dar cu siguranță nu au fost sume foarte mari. S-au respectat toate detaliile, nu s-au făcut recompartimentări, nu s-a intervenit cu alte modificări.
Totuși, camerele sunt foarte mici și e nevoie de o soluție care să rezolve acest aspect, atunci când se organizează evenimente la care participă un număr mai mare de persoane. Astfel, curtea casei ar putea fi locul în care să se amenajeze un spațiu cu scaune, când vremea permite desfășurarea activităților în aer liber.
Vecinii din cartier, trecuți de o anumită vârstă, își amintesc cum părinții lor le spuneau că în această casă se jucau cu cel care avea să devina în 1961 președintele României. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost, de altfel, liderul României aproape 20 de ani. A fost secretar general al PCR, prim-ministru și apoi, din 1961 până la moarte, în 1965, președintele României.
Atitudinea politică a lui Dej a fost ambivalentă până la moartea lui Stalin, iar după aceea a început procesul de destalinizare a României, prin susținerea industriei grele, eliminarea influenței culturale a URSS, încurajarea sentimentelor antisovietice și stabilirea de relații diplomatice cu statele occidentale capitaliste, inclusiv cu SUA, ceea ce i-a adus moartea subită în 1965, în urma unei vizite la Varșovia, unde ar fi fost iradiat.
Considerat un Machiavelli de România, prin puterea sa de manipulare a maselor, Gheorghe Gheorghiu-Dej rămâne în memoria bârlădenilor drept liderul comunist care a înființat Fabrica de Rulmenți. Datorită influenței pe care o avea, statul decide în 1951, printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, înființarea la Bârlad a unei fabrici de rulmenți. În perioada comunista, Rulmenți Bârlad era a doua uzină de Rulmenți, după cea de la Brașov.
După moartea lui Gheorghiu-Dej, Bârladul a întrat într-un con de umbră. Banii pentru investiții nu mai erau direcționați către orașul natal al fostului șef de stat, dar încet, încet, Fabrica de Rulmenți a continuat să se dezvolte, iar în 1980 să ajungă la 10.000 de salariați.
A fost cel mai mare angajator din județ, locul de unde și-au câștigat existența mai multe generații de bârlădeni. Deși a ajuns în cele mai înalte funcții în stat, Gheorghe Gheorghiu-Dej nu și-a uitat orașul natal și a făcut tot ce a putut pentru dezvoltarea lui.
Astăzi, Bârladul are un centru de informare și documentare privind regimurile totalitare din România, deschis chiar în casa în care se năștea în 1901 cel care a avea să devină unul dintre liderii românilor de după al Doilea Război Mondial.
